Eu unul cred că Pacepa e mort şi îngropat de multă vreme, dar există nişte şmecheri care îi scot mumia la vitrină din când în când, nu ştiu de ce. Am ascultat prin 2007 (2006?) o înregistrare cu vocea lui Pacepa, un interviu care a fost publicat în ZIUA. Nu am înregistrarea, dar pot să vă spun că erau cuvinte tăiate şi lipite. O mizerie.
Cea mai puternică lovitură primită de serviciile de informaţii româneşti în întreaga lor istorie s-a petrecut la jumătatea anului 1978, când însuşi şeful adjunct al spionajului românesc1, generalul Ion Mihai Pacepa a trecut în tabăra adversă. N. Ceausescu a solicitat ulterior autorităţilor americane printr-un emisar din CPEx, trimis în SUA, ca diplomaţii români să nu fie prigoniţi şi denigraţi de către serviciile speciale americane. S-a pus astfel, în plan extern, surdină cazului Ion Mihai Pacepa.
Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:
Începând din după amiaza zilei de 22.12.1989, asupra unităţilor militare din municipiu s-a dezlănţuit un intens război psihologic. Au fost transmise numeroase informaţii false şi zvonuri alarmante care au determinat instaurarea unei stări de derută, confuzie şi nesiguranţă.
O ştire din Moscova – Conducătorul Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov a întrunit azi şedinţa Congresului Deputaţilor Poporului pentru a anunţa că zeci de mii demanifestanţi se află pe străzile Bucureştiului, că în România a fost proclamată starea de urgenţă ministrul apărării naţionale s-a sinucis. Într-o tăcere totală Gorbaciov a precizat că la ora 1200 ora Moscovei soldaţii au început să fraternizeze cu manifestanţii. Puţin înainte de a face aceste declaraţii, Gorbaciov a părăsit Sala Congresului timp de 1/2 oră însoţit de directorul KGB Vladimir Grucikov şi de ministrul de interne Vădim Bakatin…”;
Am văzut actori şi regizori care distribuiau arme şi organizau “Gărzile Revoluţiei”. Pentru ce? “Să tragă în tot ce mişcă”, dupa cum a stabilit “ordinul de luptă” liderul vocal al unei grupări din sediul Comitetului Central. I-am auzit şi văzut chemând mulţimile cu piepturile goale să iasă în faţa gurilor de foc. Au căzut victime. Verdict, crimă!
Documente din Arhiva Securitatii si a CC al PCR
În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Dupa câteva saptamâni, din modest sef de sectie dar redactor sef de facto, Bacanu a ajuns directorul titrat al ziarului, iar mai târziu avea sa se treaca pe frontispiciul ziarului si ca „fondator”. Fondator la un ziar care exista de prin 1943-1944 si pe care-l facusera de fapt comunistii Lucretiu Patrascanu, Grigore Preoteasa si altii!