De ce s-a aliat Antonescu cu Hitler? De ce a intrat în război la 22 iunie 1941? Ce-a căutat dincolo de Nistru? Dar la Stalingrad? De ce n-a încheiat armistiţiul cu America, Anglia şi URSS la momentul stabilit de Opoziţie şi de regele Mihai I…
La 1 iunie 1946, în ziua execuţiei, Mareşalul Antonescu a transmis mamei sale, în cursul ultimei lor întâlniri, la Jilava, această declaraţie cu valoare de testament: « DACĂ MOR, ESTE PENTRU BUCOVINA ŞI BASARABIA. DE-AR FI SĂ REÎNCEP, AŞ FACE LA FEL! »
Pentru a se asigura că Partidul va trece la considerarea dezmembrării statului român ca fiind prioritară celei schimbării de regim, la conducerea partidului au fost impuși, în următorii 20 de ani, cetăţeni străini.
Generalul Iulian Vlad: “Autorul aduce si un omagiu atat sirului neintrerupt de combatanti din prima linie a apararii securitatii nationale cat mai cu seama fostilor nostru camarazi, eroi post mortem ai unor provocari si diversiuni prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil menit sa dezmembreze teritoriul national si sa creeze in locul Romaniei mai multe entitati regional-statele artificiale. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Acum il stim, si nu mai exista nici un fel de dubiu: pretul a fost Romania”
Portalul Ziaristi Online, continua sa publice, in premiera online, un nou extras din volumul al II-lea al lui Larry L. Watts despre Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României, aflat în curs de aparitie.
“Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, afirma istoricul Larry Watts in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.
AUDIO/VIDEO. Intalniri Capitale: Larry Watts, Ioan Talpes si Lucia Jurca. Criza Rachetelor la Radio Romania Bucuresti FM. EMISIUNE
Până acum, România nu a prins niciun „ilegal” şi niciun trădător din serviciile de informaţii, ministerele Apărării, de Externe, de Interne, din parchete, adică din zonele cu informaţii secrete de importanţă majoră. Ar fi bine ca ei să nu existe, dar probabil aşa sperau, de exemplu, şi canadienii, americanii, germanii.
“I only regret that I have but one life to give for my country.”
Din data de 21 martie 1989, mi s-a întocmit d o s a r de urmărire informativă (nr. 4 638/1989), după ce am fost declarat la 13 ianuarie 1989, prin hotărârea odiosului Birou 2, nici mai mult nici mai puţin, decât autor interzis în toate publicaţiile şi editurile din România (?!)