Cinstim astăzi icoanele pe care Eminescu le vedea zugrăvite în Biserici de „credinţă” şi în această perspectivă ni le apropiem, ne rugăm şi mulţumim pentru minunile făcute ca şi cum am fi în prezenţa sfinţilor pe care îi reprezintă.
„Suntem datori să ridicăm în Capitala tuturor Românilor… Biserica Mântuirii Neamului ca simbol al unităţii sufleteşti a întregului neam.” – Regele Ferdinand (10 mai 1920)
Patriarhul României: “Autentică personalitate morală, deţinută politic în perioada 1948-1962, doamna Aspazia Oțel Petrescu va rămâne pentru totdeauna în memoria vie a credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române”.
De aproape două milenii, cam de când se prindeau temeinic la Dunărea de Jos rădăcinile acestui popor, Biserica ne veghează, ne ține treji, ne protejează și ne pătrunde cu lumina ei.
Patriarhul Teoctist era un om de o delicatețe nemaipomenită. A fost tipul monahului tradițional care a înțeles și rolul lui în viața monahală, dar și menirea sa în societate.
Cineva se întreba zilele trecute cum adică s-au pregătit unii să infiltreze Biserica Ortodoxă. Unul din răspunsuri a apărut în formă tipărită chiar zilele acestea: prin neo-liberalism cosmetizat.
Am avut binecuvântarea de a-l întâlni pe Părintele Proclu pe 23 octombrie 2016, cu puțin timp înainte de a se muta la Cer.
Auzi adeseori „eu nu mă voi lăsa manipulat!” Însă e suficient să zici şi să fie? Se pare că nu! Păstrarea libertăţii, a personalităţii autentice nu e posibilă fără o supraveghere atentă a influenţelor subconştiente şi, mai ales, fără invocarea numelui lui Hristos.
Lucrarea “Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”, publicată cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist în 2007, imediat dupa minciunile la adresa Bisericii apărute în aşa-zisul “Raport Tismăneanu”, a fost republicată de câteva zile, la iniţiativa Patriarhului Daniel
Precizările Patriarhiei Române privind Ora de Religie în școli: Religia predată confesional reprezintă regula în majoritatea statelor europene.