Au trecut doi ani de când zeci de mii de tineri de peste Prut au ieşit în stradă, în semn de protest faţă de o presupusă manipulare a rezultatelor alegerilor parlamentare, pusă la cale de comuniştii aflaţi la putere.
În perioada 25 – 30 martie 2011, Fundaţia „Moldova pentru Democraţie şi Dezvoltare” (SUA), în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) a organizat o vizită în cadrul comunităţii româneşti din New York a delegaţiei formate din domnul Alexandru Leşco, domnul Tudor Popa, domnul Andrei Ivanţoc – purtători ai Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler şi ai „Ordinului Republicii Moldova” şi domnul Ştefan Urîtu – preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova.
Dacă la Katyn a fost vorba de execuţia a peste 20.000 de ofiţeri polonezi, aici avem de-a face cu un masacru premeditat a unor oameni neînarmaţi care nu voiau decât să nu mai trăiască sub ocupaţie străină, fără a opune vreo rezistenţă armată.
Prezentam aici, in exclusivitate, copie dupa documentul original al Tratatului, la exact 300 de ani de la scrierea lui
Gheorghe Mihailiuc, supravietuitor: Apar tot felul de „savanţi”-meşteri tradiţionali în falsificarea istoriei. În dauna omului de rând se fac prea multe cheltuieli birocratice. Avem o ţară bogată şi… mulţi oameni săraci… Pentru a ieşi din această situaţie e nevoie de renaştere morală, de înţelepciune, de iubire de adevăr.
Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din acea vreme. Bătrâni, femei, copii, nu a contat pentru soldaţii sovietici, toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi. Dumnezeu sa-i odihneasca in rand cu toti martirii neamului romanesc!
Totul s-a desfăşurat „normal”, întrucât astăzi – în epoca globalizării şi a impunerii scandaloase a falsului principiu al „curectitudinii politice” – graţierea unui fost condamnat în urma celui de-al doilea război mondial ar fi totalmente exclusă.
Dar luptele cu bolşevicii vor continua cu furie, acesta fiind doar preludiul. Un nou câmp de luptă pentru trupele române va fi Basarabia, ocupată de trupele ruseşti bolşevizate ce vor încerca să înăbuşe orice încercare de redeşteptare naţională, începută demult, dar devenită pregnantă odată cu izbucnirea revoluţiei ruseşti din martie 1917. În pericol de moarte, basarabenii îşi vor îndrepta privirile spre România, şi din nou baioneta soldatului român va obţine decizia, la fel cum va apăra în viitorul apropiat tot sud-estul Europei de pericolul bolşevic.
„Trebuie să stăm de pază şi să nu dăm decât morţi acest pământ de sub picioarele noastre. Da! Chiar dacă Rusia ar fi destul de aspră ca să-1 ia de la noi; noi înşine nu îl putem da sub nici un pretext, căci de acest pământ e legată demnitatea noastră, de la acest pământ atârnă viitorul nostru.” (…) „Cuvântul nostru este: de bună voie niciodată, cu sila şi mai puţin.”
Adrian Severin ramane in istoria neagra a Romaniei, alaturi de Zoe Petre si Emil Constantinescu, si artizanul cedarii fara drept de apel a teritoriilor romanesti aflate in componenta actualei Ucraina si adaugarii, pe deasupra, a Insulei Serpilor.