Dictatul de la Moscova (căci în capitala sovietică a avut loc un dictat similar celui care avea să se desfăşoare în Viena la 30 august 1940) a smuls României Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. S-a consumat astfel prima fază a lichidării României Mari.
Daca la Bucuresti, Fundatia Soros a pus romanii sub lupa in cadrul unei cercetari intitulate „Religie și comportament religios”, la Chisinau, Institutul Republican International a chestionat si romanii si “moldovenii”, obtinand rezultate contradictorii, care reflecta insa gradul de asalt al “civilizatiei” ruse asupra romanilor.
“Dar atunci, în 1941, nu eram într-o campanie electorală, ci într-o luptă pentru existenţa statului român, asta uită majoritatea analiştilor de pe ecranele televizoarelor.”
“Încă din anul 2004 m-am adresat Preafericitului Patriarh Alexei cu rugămintea de a binecuvânta serbarea Soborului Sfinţilor Moldoveni în data de 1/14 octombrie.”
Infiintarea primelor unitati de comando ale Armatei Romane nu este cunoscuta de publicul larg potrivit cu jertfa si statura militarilor care si-au dedicat intreaga viata apararii tarii, printre care se afla legendarul parasutist basarabean Mihai Ţanţu, fiu al unui membru al Sfatului Tarii care a votat Unirea si a fost de trei ori prefect de Chisinau, erou al luptelor anti-sovietice, dupa 23 august 1944 activ in Miscarea Nationala de Rezistenta, arestat, condamnat la 25 de ani de temnita, evadat de la Aiud, fugit in Franta unde intra in Serviciul de Informaţii al Militarilor Români din Exil, reintors in tara pentru actiuni de sabotaj, rearestat si inchis din nou, tot la Aiud, pana la decretul de aministie din 1964.
Cu cât insistă Patriarhia Moscovei mai mult asupra aşa-numitului concept al „teritoriului canonic inalienabil”, cu cât aceasta ne vorbeşte despre Republica Moldova ca parte inseparabila a „Sfintei Rusii”, a „Lumii ruse”, a civilizaţiei ruse, cu atât mai mult va exista o forţă de reacţie, de răspuns. În felul acesta, sigur că vizita nu face decât să contureze mai bine, sa clarifice conştiinţa etnica de sine şi ortodoxă a populaţiei din ţara noastră.
Acum devine şi mai clar cu ce scop va veni zilele acestea la Chişinău patriarhul Rusiei Kirill – să le comunice moldovenilor opinia lui Dumnezeu faţă de viitorul Transnistriei! Reşetnikov e convins în sinea sa că opinia lui Dumnezeu coincide sută la sută cu opinia Rusiei…
Nu m-am referit la românii din R. Moldova ca la o diasporă. Românii din R. Moldova sunt la ei acasă, nu sunt plecaţi aiurea. Doar că şi unora dintre ei le lipseşte într-o oarecare măsură mândria că sunt români. O mândrie calmă, lipsită de excese. Sunt român şi am aceleaşi drepturi cu oricare altă etnie. Nu sunt inferior nimănui şi cer să fiu tratat corect. Atât.
“Marin Preda se gândea că uneori e nevoie de aşa ceva pentru un popor. La urma-urmei, sunt războaie care sunt echivalente cu marile revoluţii. Din sală: Teoria războiului… Domnul Gheorghe Buzatu: Nu este nici o teorie… Este teoria realităţii…”
În anii ’60 ai secolului XX relațiile României cu marele său vecin din răsărit – URSS, subordonate în întregime intereselor sovietice în epoca postbelică a lui I. Stalin, mai echilibrate în perioada lui N. Hrușciov, însă, nici odată excelente, s-au răcit și tensionat, uneori, in extremis.