La iniţiativa ministrului Afacerilor interne, Teohari Georgescu, şi a ministrului Justiţiei, Stelian Niţulescu, la 13 ianuarie 1950, prin Decretul nr. 6 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (şi în urma Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 2 / 1950), se înfiinţează unităţile de muncă pentru „reeducarea elementelor duşmănoase“. Ele vor fi desfiinţate la 22 august 1952 prin HCM nr. 1554, fiind înlocuite cu coloniile de muncă.
S-au aflat acolo, între alţii, Florian Dănălache, primul secretar de partid al oraşului Bucureşti [prim-secretar al Comitetului Orăşenesc P.M.R. Bucureşti], membru în C.C., cel care a condus discuţiile, în fapt veritabile interogatorii, secondat de Ghiţă Florea, secretarul de partid al universităţii, Ion Iliescu, membru şi el al C.C.-ului [al U.T.M., preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România (U.A.S.R.)], Ilie Murgulescu, ministrul învăţământului, Athanase Joja, şef de secţie la Academie, Ciucă, rectorul universităţii, Tamara Dobrin, secretarul de partid al Facultăţii de filosofie. Încă mulţi alţii. Printre ei, reprezentanţi ai securităţii, procuraturii şi comisariatelor militare.
Motto: „Din Constanţa pân’ la Iaşi/ se cam simte lipsa sării/ Fiindcă o parte din ocnaşi/ Sunt acum la cârma ţării” (Păstorel Teodoreanu – 1950)