Varniţa, un loc de lângă Fântâna Albă, este foarte pitoresc. Aici regizorii ar putea turna filme, iar pictorii — picta peisaje. Numai că Varniţa este cunoscută ca loc al uneia dintre cele mai tragice file din istoria Bucovinei — masacrarea de către grănicerii sovietici a concetăţenilor noştri care au vrut să scape de regimul totalitar.
Pentru a împiedica retrocedarea Fondului Bisericesc, această regie a angajat Casa de Avocatură Nestor Diculescu Kingston Petersen. Doamna Șova, avocat la această Casă, se silește să ne demonstreze că nu am fost proprietarii Fondului Bisericesc, ci doar administratorii lui, în timp ce documentele care atestă că noi am fost proprietari se găsesc și în arhiva Direcției Silvice Suceava.
„Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Rom. 12, 18). Însă în cazul de față nu poate fi pace atâta vreme cât reprezentanții instituțiilor amintite și-au dat mâna la un abuz și o fărădelege, și vor să scoată Mănăstirea Putna din vatra ei legitimă.
Aşa a înţeles această instituţie a statului să facă pace cu ctitoria Sfântului Ştefan cel Mare, cerându-i încă o dată pământul de sub picioarele ei, în care odihnesc de sute de ani trei domni ai Moldovei, mitropoliţi, egumeni şi sfinţi ai românilor. În faţa acestei pretenţii absurde şi imorale, să stăm demni ca români şi creştini!