De ce s-a aliat Antonescu cu Hitler? De ce a intrat în război la 22 iunie 1941? Ce-a căutat dincolo de Nistru? Dar la Stalingrad? De ce n-a încheiat armistiţiul cu America, Anglia şi URSS la momentul stabilit de Opoziţie şi de regele Mihai I…
La 1 iunie 1946, în ziua execuţiei, Mareşalul Antonescu a transmis mamei sale, în cursul ultimei lor întâlniri, la Jilava, această declaraţie cu valoare de testament: « DACĂ MOR, ESTE PENTRU BUCOVINA ŞI BASARABIA. DE-AR FI SĂ REÎNCEP, AŞ FACE LA FEL! »
Dacă avem în vedere că marele conflict din 1939-1945 şi întregul lui cortegiu de consecinţe nu s-a încheiat nicidecum odată cu capitularea Italiei, Germaniei, Japoniei şi a aliaţilor lor (inclusiv România), ele afectând şi azi evoluţiile internaţionale, atunci, mai mult decât sigur, am putea vorbi chiar de … UN NOU RĂZBOI DE O SUTĂ DE ANI!
“…România nu poate fi întreagă fără Ardeal … Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa … Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi harta: Ardealul e inima României geografice!…”
“Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Să se respecte drepturile noastre şi ale fraţilor noştri, aflaţi azi în afara graniţelor noastre, după cum noi respectăm pe ale străinilor, rămaşi în interiorul graniţelor noastre. Mai puţin decât atât nu ni se poate pretinde şi mai mult decât atâta nu putem da.” – Ion Antonescu, 8 decembrie 1940
Este timpul ca, după 70 de ani de la acel eveniment, să readucem în memoria contemporanilor contextul istoric care a impus României să intre în cel de-al Doilea Război Mondial.