Dubla aniversare, a Centenarul Marii Uniri și a Centenarul Primului Război Mondial, constituie un binevenit prilej pentru o retrospectivă asupra pregătirii celor două evenimente în planul activității serviciilor secrete.
Un document pentru IstorieȘ transcrierea momentului tradarii Romaniei si a Maresalului Ion Antonescu, de catre tanarul Rege Mihai, din ziua de 23 august 1944
Facultatea de Istorie a Universității din București a lansat la sfârșitul săptămânii trecute primele două volume ale unei serii ce poartă titlul „Ziarele românești despre Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei”…
Larry Watts: Acest text a fost scris pentru comemorarea celor 25 de ani de la Revoluţia Română, dar din motive independente de autor, articolul a fost publicat de redacţie abia acum.
La 25 de ani de la schimbarea violentă de regim din România, încă se bâjbâie în ce priveşte cercetarea istorică a evenimentelor din decembrie 1989. Nici până în ziua de azi, de exemplu, nu există un Fond documentar al Revoluţiei Române, la Arhivele Naţionale.
Propunem asadar crearea Comitetului de Actiune pentru Basarabia, Bucovina si Marea Unire la 100 de ani. Fie ca fiecare roman apt de munca in folosul natiunii sa-si aduca rodul mintii si al bratelor pentru a reafirma pe plan stiintific si diplomatic, la nivel national si european, drepturile noastre naturale in spatiul istoric si etnic romanesc, la Centenarul Marii Uniri.
Despre fişa de cadre a lui Mihai Caraman din anul 1974 nu sunt foarte multe de zis. În primul rând e dactilografiată cu corp de literă mare – semn că era destinată personal lui Nicolae Ceauşescu, care nu prea vedea să citească, dar nici nu suporta ochelarii. Era un cadru de nădejde, cam asta e concluzia fişei de cadre.
“Ca istoric, sunt absolut sigur ca, mai devreme sau mai tarziu, legitimitatea istorica a Romaniei Mari, in frontierele ei de la sfarsitul lui 1918, va triumfa”, acestea au fost cuvintele cu care s-a incheiat ceremonia de premiere a echipei portalului Basarabia-Bucovina.Info la Gala Premiilor Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania
Nyirö József (n. 18 iulie 1889, Jimbor-Odorhei – d. 16 octombrie 1953, Madrid) a fost hirotonit preot romano-catolic (1912), însă a fost caterisit (1919) din cauza relației cu o femeie cu care, ulterior, s-a căsătorit. A devenit deputat în Parlamentul de la Budapesta din partea Partidului Ardelean (1941-1945), fiind ales șeful filialei din Cluj. În timpul războiului a fost redactor-șef al revistelor Magyar erö (1942-1943) și Magyar ünnep (1944). La finalul conflagrației s-a refugiat în Germania și ulterior în Spania.