Cel mai ridicol pare a fi fostul (şi eternul) „securist” Mihai Răzvan Ungureanu, zis şi MRU, la origine ucenic şi reprezentant al „filosofului” Andrei Pleşu. Deşi are procentul foarte mic, are tupeul maxim: „Minima moralia, maxima canalia”
Alexandru Dragomir: „NOICA NU A AVUT INFLUENȚĂ ASUPRA LUI LIICEANU ȘI PLEȘU”
Cand este sincer Lavric? Cand vorbeste cu patos despre sfintii inchisorilor sau cand il elogiaza pe intelectualul obscur Lucian Boia, vechi propagandist comunist, fiul unei dactilografe de la Comitetul Central al PCR de aceeasi origine cu dl. Vladimir Tismaneanu?
Contemplat la dimensiunile ţărişoarei noastre, Pleşu e, vorba americanilor, „too big to fail”. E prea mare ca să fie lăsat să cadă. Trebuie proptit pentru că, altminteri, cade tot sistemul de (non)valori pe care a fost clădită România ultimelor două decenii.
O întrebare parșivă pe zi : va returna Gabriel Liiceanu editura Humanitas ?
“O extrem de vocală prezenţă feminină în media românească din anii din urmă – în epoca trecută, fostă anga jată a unei ambasade (Rodica Culcer – nota red) – avea în fişa postului atri buţii în legătură cu comunicaţiile efectuate prin intermediul staţiilor radio de pe autoturismele membri lor Comitetului Politic Executiv.”
Should Mr. Tismaneanu choose to emerge from behind his careful insinuations and engage me directly on the arguments I present, he will find a willing partner in public discussion. But fear not, dear reader. I will not hold my breath.
Am înţeles că, deja, lucrarea a început să fie contestată de unii, cu argumentul că autorul s-ar strădui să reabiliteze comunismul românesc. Cred că numai un schizoid ar putea să te bage în NATO şi, totodată, să reînvie secera şi ciocanul la tine acasă. Dar, dincolo de prezumţii bolnave, este cert că scoaterea la suprafaţă, de către Watts, a unor documente înfăţişând România ca un jucător autonom şi de forţă, în politica internaţională, îi deranjează pe unii.
Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.