Punctul de pornire al pasiunii pentru România a lui Salvador Dali, care a mers până la epoca recentă, e Împăratul Traian, subiect al faimosului său poem Da! României, din 1973, al unor splendide desene şi al unei sculpturi în bronz de o excepţională anvergură, Traian călare, din 1974.
Video. Prima, a doua si a treia parte a documentarului “Mostenirea clandestina”, realizat de Monica Ghiurco pentru TVR despre Larry Watts si cartea sa, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“. In curand, partea a patra
Deloc surprinzător, cei care şi-au manifestat un sprijin deschis faţă de demersurile denigratoare la adresa României au fost liderii UDMR. Adică cei care, susţinuţi făţiş de Ungaria, încerca de ani de zile, tot pe la porţi europene, să obţină autonomia ţinuturilor secuieşti. Perseverenţa lui Costică Canacheu în a-i declară minoritari pe aromâni nu a rămas indiferenta nici Budapestei.
Bunicul lui Canacheu catre Tara: „Pentru sângele vărsat nu cerem altceva decât dreptate: mai puţină persecuţie şi să se dea posibilitatea să se cultive în limba strămoşească, deoarece Domnule Ministru, credem că şi interesul Statului român este ca aceşti români să existe“.
Potrivit sursele noastre, Serviciul Roman de Informatii a informat factorii de conducere de la nivel local si central asupra acestei intentii, pusa apoi in practica de masinaria anti-romaneasca a UDMR. In ciuda avertismentelor societatii civile romanesti si a institutiilor abilitatea cu apararea Constitutiei, “clasa politica conducatoare” “responsabila” a dat dovada din nou de tradarea Romaniei. In interesul caror “deziderate”?
Raportul este redactat de Asociația culturală istroromână “Andrei Glavina”, pentru conformitate Dr. Petru Rațiu, și este destinat uzului Ministerului de externe, Departamentului pentru românii de pretutindeni, a Ambasadorului României la C.E., Dl. Stelian Stoian, a Academiei Române și a instituțiilor de cultură.
Demersul de constituire a acestui organism a avut la bază preocupările şi îngrijorările exprimate de asociaţiile profesionale, de Academia Română, de asociaţiile neguvernamentale şi de reprezentanţi ai societăţii civile în legătură cu situaţia actuală şi viitorul patrimoniului cultural de la Roşia Montană.
Speranţele bolşevicilor într-o răsturnare revoluţionară în România nu s-au realizat, astfel că tezaurul românesc a rămas, până în ziua de astăzi, cu excepţia restituirii unor piese artistico-istorice, în posesia autorităţilor de la Moscova. Documentele citate mai sus arată însă că, încă din primele zile de după confiscare, guvernul sovietic începuse să cheltuiască din banii tezaurului. Probabil că, de atunci şi până la dispariţia URSS, aceste practici au continuat, ceea ce ar explica de ce tezaurul românesc este astăzi… de negăsit!
Românii şi-au uitat patria, pe care înaintaşii, bunicii şi părinţii lor au slujit-o cu abnegaţie şi jertfire. România n-a fost un dar picat de nu ştiu unde, ci a fost rodul unor sacrificii, uneori cumplite, al rezistenţei, al pierderii multor vieţi şi al unor grele pierderi materiale.
Cu ocazia efectuării studiului în teritoriu, atât etnicii români cât şi etnicii maghiari, au declarat că principala consecinţă legată de reducerea limbii române din învăţământul preuniversitar este accentuarea enclavizării. Diminuarea coeziunii lingvistice a zonelor etnic mixte conduce la „creşterea zidurilor dintre oameni, afaceri, dintre sărăcie şi prosperitate”