Doamne și Maică-Fecioară ajutați-ne să nu să fim printre cei aflați în întunericul cel din afară ci să viem în lumina neînserată a celor care vor ridica imnul bucuriei fără sfârșit: Slavă Ție Doamne, Slavă Ție!
”Tu neîntreruptă Bucurie și Festine/ Tu Domnul marelui praznic al vieții ne dai povață/ Cine nu ospătează singur, ci cu Tine/Transfigurează orie-mbucătură în viață!” – Vasile Voiculescu
Urcând treptele smereniei reale ajungem slujirea semenului, după cum Hristos Însuși a făcut-o: ”Căci Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci să slujească”.
”Fac ca pomul iarna în grădină,/În pământ genunchiul înfig/ Și cu inima în sus către lumină/Tac și aștept ca soarele să vină…/Iar în viscole mă vaier și Te strig.” – Vasile Voiculescu
În virtutea acestei aberaţii, comunismul nu ar fi fost răpus de naţionalism, ci de disidenţa urmaşilor Kominternului, în frunte cu Silviu Brucan şi Ion Iliescu. Sau de Lucian Boia și Gabriel Liiceanu.
Cu referire la viitorul României ca stat al românilor, ni se atrage atenția că România este sub semnul întrebării pentru că nu mai are atuuri care să-i permită să reziste.
Să ne întrebăm fiecare în fața propriei conștiințe dacă, atunci când auzim ”că Hristos este în mijlocul nostru” trăim prezența lui după cuviință, sau ne lăsăm purtați de ritualul slujbei și nu vedem că această frumusețe este ”splendoarea Adevărului”.
„Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine pe Papa Francisc primul ministru al Ungariei. Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor! ”- PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.
După o demonstrație a partidelor istorice (PNȚ-CD și PNL) care a avut loc pe 28 ianuarie 1990 în Piața Victoriei, ca replică la anunțul FSN că se transformă în partid…
Ne roagă totodată domnitorul și insistă cu tărie ca actul pe care el l-a început – unirea unei jumătăți de Moldovă cu Țara Românească – să se împlinească și prin readucerea, cum știe Dumnezeu, nădăjduim în generația actuală, și a celeilalte jumătăți de Moldovă acasă.