E drept că, fără Vîntu, casa lui din Paris 34 e la fel de pustie precum sediul Junimii fără Maiorescu, dar asta nu-i împiedică pe unii să continue să vină aici, fie şi spre a respira aerul tras cândva pe nări de ilustrul gânditor, spre a atinge lucrurile pe care el le mângâia.
“In ceea ce priveste opozantii ideii de amplasare a unei placute cu inscriptia lui Iorga, este vorba despre pesonalitati ale minoritatii maghiare din Cluj-Napoca, de la lideri locali ai UDMR, la profesori, asociatii sau artisti de etnie maghiara.”
“De ce Romania nu trebuie sa “traga” Republica Moldova in orbita sa politica? Ce anume a facut Bucurestiul, cand a jucat “un rol neconstructiv” in politica sa fata de Transnistria? E rau, in cazul unei tari din estul Europei, sa fie “prea occidentala”?”
Dupa ani, acelasi principal vector antiromanesc recidiveaza printr-un asa-zis nou “studiu”, semnat de “impartialii” Cristian Ghinea, István Horváth, Liliana Popescu, Victoria Stoiciu, cu totii cadre ale scolii trotkiste deghizate sub diverse falduri.
Asociaţia „Noi Românii” a solicitat Primăriei şi Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca să repună pe soclul statuii regelui Matei Corvin, placa cu textul lui Nicolae Iorga. Marele istoric, recunoscut internaţional pentru obiectivitatea sa, în anul 1932 a scris „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită” pentru a restabili adevărul istoric.
Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „si Nistrul – sinistrul!”
De asta bantuie Iliescu Brasovul! De asta bantuie , inca, Iliescu, Romania! Poate, poate iese ceva! Cu, Nastase, cu Sergiu Nicolaescu, cu Voican Voculescu, cu Cazimir Ionescu, cu Codrin Stefanescu, cu Dorin Lazar Maior dupa el si cu altii ca ei, care au binemeritat din plin de la ” Revolutia” lor, nu a noastra, si ar mai vrea sa binemerite odata, ca, de , li s-au cam terminat foloasele!
Articol redactat de Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase pe baza informaţiilor extrase din articolele Relaţiile cu Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului (pr. conf. dr. Mihai Săsăujan) şi Aşezămintele Ortodoxe Româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon (arhim. Ieronim Creţu) din volumul Autocefalie şi comuniune. Biserica Ortodoxă Română în dialog şi cooperare externă (1885-2010)
Paharul umplut poate însemna faptul că „clonele” născute din „problema” Pacepa, unele cu ştiinţă, altele fără ştiinţă, unele de bună-credinţă şi naive, altele preocupate de conjugarea verbului „a avea” şi care evoluează în România de astăzi au căpătat un prea mare tupeu şi o prea puternică putere. Totodată, poate însemna că aureola pro-americană pe care şi-o arogă aceştia este una la fel de vopsită ca a maestrului Pacepa însuşi, iar în subterane altele sunt interesele. Larry Watts mai face cunoscut faptul că CIA obişnuieşte să verifice cu multă atenţie orice informaţie şi implicaţiile ei, chiar la interval de decenii. Aviz amatorilor.
Larry Watts: “Pe fiecare plan a minţit Pacepa. Dar noi am controlat pe linie de servicii. Documentele publicate din arhivele Securităţii arată clar că Pacepa era considerat un agent sovietic, la fel ca şi Caraman.”