Autonomie culturală cu… parul. Editorial de Eva Şimon
Poate voi nu vreţi autonomie culturală, dar noi vă vrem… „Creatura” Budapestei…
Poate voi nu vreţi autonomie culturală, dar noi vă vrem… „Creatura” Budapestei…
Foto: MAE Vizita de lucru a ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu la Budapesta a inclus ca punct distinct pe agendă o întâlnire dedicată comunităţii româneşti din Ungaria. Întrevederea de joi,…
Războiul din 1919 între români și unguri terminat cu zdrobirea armatei bolșevice maghiare și înlăturarea pericolului bolșevic în centrul Europei pentru următorii 25 de ani reprezintă o mare realizare militară românească pentru care întreaga Europă și lumea civilizată ar trebui să ne fie recunoscători.
LANSARE DE CARTE, 12 SEPTEMBRIE 2014. Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria are plăcerea de a vă invita la lansarea cărții: Cultura și istoria românilor din Ungaria.
” În prezent, doar două plăci comemorative (în strada Király şi Holló) mai amintesc de proprietatea românilor din Ungaria asupra Curţii Gojdu. Doar aceste plăci mai transmit posterităţii mesajul moştenirii culturale şi morale a patrimoniului Gojdu de la Budapesta.”
“Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii” – Emanuil Gojdu
Din timpuri străvechi, această expresie populară românească definește o comunitate fără apărare, fără protecție, lăsată de izbeliște. Un sat fără câini este un sat în care oricine poate intra și face ce vrea, nu este nimeni care să-l apere. Dar nu despre un sat aflat în această situație doresc să vorbesc, ci despre un stat, un stat numit România. Deoarece cu asta poate fi comparată România, cu un sat fără câini, practic un stat fără câini.
Eşecul neaşezării statuii marelui Mitropolit Andrei Şaguna la Jula, în faţa Catedralei ortodoxe Sf. Nicolae, este un caz de acum câţiva ani despre care am scris zeci de articole. Fără nici un rost. Peste exact un an se vor împlini trei secole de la moartea prin jertfă a celui care a fost Marele Voievod Constantin Brâncoveanu. În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august 1714, la vârsta de 60 de ani, Brâncoveanu a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie împreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi cu ginerele său, sfetnicul Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare.
Eu sunt asediat pe vârful turnului, toate furtunile şi fulgerile mă ajung mai degrabă decât pe cei ce se roagă la biserică, voi suferi viscolele elementelor, însă mă ierte ori şi cine că dacă sunt pe turn nu pot fi totdeauna şi pragul bisericii, pe care poate călca tot insul. Aşteptaţi fraţilor, până după dietă! Şi atunci judecaţi pe Gojdu.”
Raidurile ungurilor in EuropaMOTTO: “Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voințe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viață. Noi însă, nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget”