Centrul European Comun de Vize din Republica Moldova, situat la Ambasada Ungariei din Chişinău, a introdus, din momentul deschiderii sale, o practică vicioasă de rusificare a denumirii capitalei noastre, denumire pe care o redă (doar) în limba maghiară astfel: Kisinyov
În acest an, chiar ieri, s-au împlinit 70 de ani de la primul val al deportărilor în masă din Basarabia. În anii 1941 şi 1949 au fost deportate 14760 familii (57698 persoane). 12360 de persoane au fost deportate din Basarabia în noaptea de 12-13 iunie 1941. Potrivit statisticilor oficiale, numărul total al represaţilor perioadei staliniste este de 22648 de basarabeni. Victimele deportărilor susţin, însă, că cifrele sunt mai mari. Ei motivează prin faptul că statisticile s-au făcut reieşind dintr-o componenta de 3 persoane a unei familii deportate.
„Cu arma, cu vorba, cu condeiul, cu sapa, noi trebuie să ne apărăm Țara”.
Şi mai e o chestiune interesantă. De ce trebuie să-şi încheie dl. Ghinea materialul spunând „că îi iubim pe basarabeni chiar mai mult decât pe nemţi”? Gura păcătosului adevăr grăieşte. Doar de la nemţi ia banii. Dar oare asta vor nemţii în România ca vector de influenţă? „Ghinea”?
Denumirea de „Mitropolia Moldovei”, atribuită acestei eparhii, constituie o uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei cu sediul la Iaşi, înfiinţată încă din anul 1401, cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi care funcţionează neîntrerupt de atunci şi până astăzi.
“Dacă nu am învins din primul tur, atunci vom învinge în turul II la sigur”, afirma Dorin Chirtoacă
Zilele acestea – 2 si 4 iunie – s-au implinit 7 si respectiv 4 ani de la eliberarea din temnitele Transnistriei, dupa 12 si 15 ani de inchisoare, a eroilor romani din Basarabia, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Sa nu uitam si sa nu-i uitam!
Bolşevicii promiteau tot ce-şi doreau mai mult soldaţii ruşi şi nu numai. „Pace şi pământ!” era lozinca lor preferată. Este adevărat că după ce au cucerit puterea nu a mai fost vorba nici de pace şi cu atât mai puţin de pământ.
Studiul Fundaţiei Soros “Republica Moldova în conştiinţa publică românească” tinde să devină un fel de text sacru, invocat în orice ocazie şi care aduce anatema asupra oricărui contestatar. La conferinţa „Investiţiile româneşti în RM. Provocări şi perspective” de joi 2 iunie am auzit de cel puţin zece ori invocarea acestui studiu.
Istoria noastră a fost furată, ciuntită, deturnată de zeci de ani de minciuni sau atitudini care subestimează rolul românilor în evenimentele istorice, punând sub semnul întrebării inclusiv ideea continuităţii pentru a induce în subliminalul colectiv psihologia unor toleraţi, a unui popor de sclavi, cu atât mai uşor de condus şi de manipulat.