Eliade scrie că ceea ce ştim de viaţa pe care a trăit-o în temniţă “ne e deajuns ca să înţelegem cât de totală i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii”
De aceea astăzi, cînd Europa occidentală este compusă din culturi majore şi participă la „vîrsta adoptivă” a maturităţii, cred că noi, românii, avem misiunea de a crea un om universal, altul decît cel întrupat de greci sau de Renaştere. Eu văd în „sistemul”‘ dumitale unul din semnele care vestesc acest „om universal”” românesc…
În ciuda influenţelor care-şi dispută inutil pământul nostru, în ciuda interferenţelor care îşi fac jocul nestatornic în ţara şi în sufletul poporului nostru, există un „românism”.
“Pământul Secuiesc se află în aceeaşi situaţie ca în urmă cu 100 de ani. In opinia istoricului, pe de o parte acest lucru este demonstrat de datele ultimului recensământ, iar pe de altă parte şi situaţia economică a regiunii dă motive de gândit. La Congresul Secuiesc din Tuşnad-Ciuc a fost elaborată o strategie atotcuprinzătoare, care avea ca scop dăinuirea secuimii – a subliniat Garda, adăugând faptul că, acest scop încearcă să-l slujească şi Grupul de Lucru de pe Pământul Secuiesc constituit sub preşedinţia lui Egyed Akos”.
Românii şi-au uitat patria, pe care înaintaşii, bunicii şi părinţii lor au slujit-o cu abnegaţie şi jertfire. România n-a fost un dar picat de nu ştiu unde, ci a fost rodul unor sacrificii, uneori cumplite, al rezistenţei, al pierderii multor vieţi şi al unor grele pierderi materiale.
Din păcate, în cei 20 de ani de după „revoluţie” (ce cuvânt nefericit!) s-au înmulţit judecătorii poporului român. Penibili, nespălaţi spre greaţă, ţipători, peticiţi şi peltici, judecătorii poporului român sunt mai toţi amatori de metafore preluate din medii populate de scabroase făpturi scatofage: fecale, urină etc. etc., iată cuvintele predilecte ale textelor acestei clovnerii urâte (n-am cedat ispitei de-a reproduce citate greţos doveditoare din „opera” lor).
Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte.
Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.
Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!
Politica lingăilor trebue lăsată pe seama lingăilor; pe flamura noastră trebuesc scrise pur şi simplu voinţele noastre. Transacţiuni în drepturi naţionale nu se încap, împăcarea cu Ungurii ori cu Nemţii nu se încape, până când nu ne vor ceda ceea ce voim noi; căci faţă cu sistemul constituţional de astăzi, faţă cu dualismul trebue să fim ireconciliabili.
Înţelegem de ce sunt tot mai des aşa de pline bisericile. Este instinctul popoarelor vânate, indiferent de câte alte slăbiciuni ar vădi cei care le umplu. Ei sunt acolo pentru că au auzit lăuntric chemarea la marele război pentru salvarea sufletească a unui popor.
Pictura sacra e istoria in imagini a vietii Mantuitorului si a celor transfigurati de El, adica imaginea Raiului. Sfintia ta ai inteles sa faci o pictura tranfigurata in nuante clare si deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerica de dincolo. Biserica de la Draganescu iradiaza lumina Raiului.