Secu-Land. Nu, nu este vorba despre ţara securiştilor ci, mai rău, despre ţara secuilor. De la microfonul acestei emisiuni de maximă audienţă, Tokes şi-a reiterat fervent teoria necesităţii absolute şi imediate a obţinerii autonomiei TERITORIALE pe criterii etnice pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc” (judeţele Harghita, Covasna şi Mureş).
Potrivit sursele noastre, Serviciul Roman de Informatii a informat factorii de conducere de la nivel local si central asupra acestei intentii, pusa apoi in practica de masinaria anti-romaneasca a UDMR. In ciuda avertismentelor societatii civile romanesti si a institutiilor abilitatea cu apararea Constitutiei, “clasa politica conducatoare” “responsabila” a dat dovada din nou de tradarea Romaniei. In interesul caror “deziderate”?
Cand adevarul istoric este falsificat si azi iar memoria eroilor nostri batjocorita si oasele lor calcate in picioare, la propriu, si apoi tocate de escavatoarele rusesti, ce “Zi a Victoriei” am putea sarbatori impreuna cu niste barbari ai istoriei?
Cat se poate de clar pentru mereu clampanitorii si doritorii de autonomii teritoriale pe criterii etnice in inima de Romanie, care refuza o strada “Avram Iancu” la Sfantu Gheorghe si viseaza la “o patrie secuiasca”. Daca va este mai bine si mai drag in alta parte si va trage ata, plecati acolo!
Recursul s-a judecat după toate regulile. Am simţit acolo, însă, o anumită rigiditate, o încadrare aparte, iar unele zvonuri pomeneau de posibile presiuni din partea partidelor de guvernământ pentru a fi pronunţată o sentinţă favorabilă oficialităţilor. Au fost, apoi, nişte măsuri de supraveghere poliţienească nefireşti, exagerate.
Prin tradare romaneasca si presiuni, consilierii UDMR persistau in incapatanare, dar si in eroare, repetand o pagina neagra din istoria Ardealului. Hotararea nr. 255, din octombrie 2005, a Consiliului Local municipal a fost atacata in justitie si suspendata, ca “ilegala si abuziva”. Numai ca “persoanele care ar fi trebuit sa puna in aplicare decizia instantei nu au facut acest lucru si, in dispretul legii, au trimis hotararea (desi ea fusese suspendata de justitie!) Ministerului de Interne, care, la randul lui, a retrimis-o, in acest penibil ping-pong, Serviciului Comunitar de Evidenta a Persoanelor Mures.
Între marii părinţi duhovniceşti ai monahismului românesc care au strălucit în mănăstirile din Oltenia, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la loc de frunte se află Cuviosul Părinte Protosinghel Irodion Ionescu (1821-1900), stareţ al mănăstirii Lainici (jud. Goij).
Evenimente relativ recente (vezi fosta Iugoslavie) au demonstrat că nu este prea complicat să se constituie un „nou stat” pe teritoriul unui stat european, fie prin mijloace militare, fie altele, cu concursul susţinut al mass-mediei internaţionale. Este un posibil precedent care, adaptat, poate fi invocat şi pus în practică şi în România. Anume o detaşare de facto, prin regionalizare şi mijloace economice (investiţii mari) menite să arate tuturor locuitorilor avantajele noii împărţiri teritoriale.
De fapt, ce înţeleg „corecţii” prin multiculturalism? Să nu vă faceţi iluzia că e vorba de toleranţa culturilor minoritare care, prin hazardul istoriei, fiinţează în sânul culturilor naţionale. O asemenea toleranţă a fost demult codificată în democraţiile europene.
Hristos să învieze blând şi frumos în inimile noastre, ca ziua aceasta mare a Învierii Domnului să fie şi spre învierea neamului nostru.