Ortodoxie Romanism Orthodoxy Religion Nation State Culture Tradition Civilization History Archives
Elena Solunca Moise: Atunci, ca şi acum, erau mulţi care se considerau „drepţi” şi priveau cu dispreţ spre semenii lor fără să-şi amintească o clipă că sunt oameni, făcuţi din ţărână şi în ţărână se vor întoarce.
Zilele noastre au gustul derizoriului “evenimentelor la zi”, proprii unei societăţi a derizoriului, după o inspirată definiţie…
“Am luat icoana aceea pe care o vedeţi şi am plecat. Ţineam predici soldaţilor, să nu tragă. Unul a plâns. Am scos icoana şi crucea.” – Ioan Alexandru
Femeia din Canaan ne arată cum anume credinţa este izvor al libertăţii de a fi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, din a cărei deplinătate răsare iubirea care „nu cade niciodată”.
În urmă cu exact 135 de ani, pe 24 ianuarie 1882, Mihai Eminescu fonda, împreună cu alţi militanţi pentru “Dacia Mare”, Societatea “CARPAŢII”, o organizaţie naţionalistă cu caracter semi-secret
Se cere editarea colectiei ziarului “Timpul” din anii cat i-a fost redactor si prim redactor Eminescu, toate acestea fiind obligatorii intr-o cultura care tine sa-si merite numele.
Hristos, Cunoscătorul sufletelor noastre, Căruia nu i se poate ascunde nimic, a văzut credinţa lui Zaheu mărturisită în acest fel şi s-a adresat direct şi cum nu se poate mai firesc:
Condiţii de canonizare sunt, între altele: pioşenia poporului faţă de cel ridicat la Ceruri, modul prin care a strălucit prin credinţă, prin trăire sau prin fapte care au atras proslăvirea lor de către Dumnezeu, puterea de a suferi moarte martirică, puterea de a apăra şi de a sluji cu devotament eroic credinţa şi Biserica Ortodoxă.
Eminescologul Dan Toma Dulciu ne face o nouă bucurie, oferindu-ne spre publicare integrală scrisorile fratelui lui Eminescu, Matei, către magistratul Corneliu Botez, un biograf cu totul special al Românului Absolut
Observ în ultimul timp un interes, afişat mai ales pe internet, pentru creştinismul lui Eminescu – cum ar fi din partea unui oarecare Răzvan Codrescu