Boala şi moartea lui Eminescu, de Nae Georgescu. CARTEA TRECERII publicata de Ziaristi Online. SERIAL (I)
Proiectul A DOUA VIAŢĂ A LUI EMINESCU – treapta care fixează trecerea de la lumea sa la lumea noastră a lui Mihai Eminescu.
Ortodoxie Romanism Orthodoxy Religion Nation State Culture Tradition Civilization History Archives
Proiectul A DOUA VIAŢĂ A LUI EMINESCU – treapta care fixează trecerea de la lumea sa la lumea noastră a lui Mihai Eminescu.
Din păcate, în cei 20 de ani de după „revoluţie” (ce cuvânt nefericit!) s-au înmulţit judecătorii poporului român. Penibili, nespălaţi spre greaţă, ţipători, peticiţi şi peltici, judecătorii poporului român sunt mai toţi amatori de metafore preluate din medii populate de scabroase făpturi scatofage: fecale, urină etc. etc., iată cuvintele predilecte ale textelor acestei clovnerii urâte (n-am cedat ispitei de-a reproduce citate greţos doveditoare din „opera” lor).
Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte.
Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.
Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!
Politica lingăilor trebue lăsată pe seama lingăilor; pe flamura noastră trebuesc scrise pur şi simplu voinţele noastre. Transacţiuni în drepturi naţionale nu se încap, împăcarea cu Ungurii ori cu Nemţii nu se încape, până când nu ne vor ceda ceea ce voim noi; căci faţă cu sistemul constituţional de astăzi, faţă cu dualismul trebue să fim ireconciliabili.
Foto-documente. Dinu Lazăr este unul dintre relativ puținii fotografi care au fost pe stradă în București, în timpul revoluției.
Sursa: “Paradoxal si aproape de neinteles este faptul ca o legatura adanca de simpatie s-a stabilit intre el, intransigentul credincios, calugarul lui Cristos, si inversunatul si ireversibilul ateu care este Emil Cioran!”
Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trai fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplina conştiinţă?
“Tara noastra are, inainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca, adevarata si spornica, nu se poate face decat prin solidaritate nationala!”
Înţelegem de ce sunt tot mai des aşa de pline bisericile. Este instinctul popoarelor vânate, indiferent de câte alte slăbiciuni ar vădi cei care le umplu. Ei sunt acolo pentru că au auzit lăuntric chemarea la marele război pentru salvarea sufletească a unui popor.