Ortodoxie Romanism Orthodoxy Religion Nation State Culture Tradition Civilization History Archives
“In ceea ce priveste opozantii ideii de amplasare a unei placute cu inscriptia lui Iorga, este vorba despre pesonalitati ale minoritatii maghiare din Cluj-Napoca, de la lideri locali ai UDMR, la profesori, asociatii sau artisti de etnie maghiara.”
Cultura rusă datorează atât de mult românilor, încât deşi în 1992 nu s-a găsit nici un rus care să spună lumii că “războiul din Transnistria este o acţiune genocidală a Rusiei imperiale contra poporului român”, rămâne un adevăr care merită readus în conştiinţa publicului. Asta deşi, -după cum spune românul: “Recunoştinţa este floare rară, nu creşte pe toate gardurile!”-, populaţiile slavone, ar fii fost cu mult mai primitivie decât acum, dacă mulţi iluminaţi români n-ar fi adus învăţături şi n-ar fii construit lăcaşuri academice pentru ele de-a lungul secolelor.
Dupa ani, acelasi principal vector antiromanesc recidiveaza printr-un asa-zis nou “studiu”, semnat de “impartialii” Cristian Ghinea, István Horváth, Liliana Popescu, Victoria Stoiciu, cu totii cadre ale scolii trotkiste deghizate sub diverse falduri.
Asociaţia „Noi Românii” a solicitat Primăriei şi Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca să repună pe soclul statuii regelui Matei Corvin, placa cu textul lui Nicolae Iorga. Marele istoric, recunoscut internaţional pentru obiectivitatea sa, în anul 1932 a scris „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită” pentru a restabili adevărul istoric.
Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „si Nistrul – sinistrul!”
Articol redactat de Sectorul relaţii bisericeşti şi interreligioase pe baza informaţiilor extrase din articolele Relaţiile cu Patriarhiile Alexandriei, Antiohiei şi Ierusalimului (pr. conf. dr. Mihai Săsăujan) şi Aşezămintele Ortodoxe Româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon (arhim. Ieronim Creţu) din volumul Autocefalie şi comuniune. Biserica Ortodoxă Română în dialog şi cooperare externă (1885-2010)
Larry Watts: “Pe fiecare plan a minţit Pacepa. Dar noi am controlat pe linie de servicii. Documentele publicate din arhivele Securităţii arată clar că Pacepa era considerat un agent sovietic, la fel ca şi Caraman.”
Cu gândul însă, aşa cum o fac şi acum, voi veni din când în când şi, în genunchi, îmbrăţişându-i crucea de la căpătâi, voi murmura cu sufletul “Cu noi este Dumnezeu” şi “Lumină lină”, într-o intimă vecernie forsistă.
Secu-Land. Nu, nu este vorba despre ţara securiştilor ci, mai rău, despre ţara secuilor. De la microfonul acestei emisiuni de maximă audienţă, Tokes şi-a reiterat fervent teoria necesităţii absolute şi imediate a obţinerii autonomiei TERITORIALE pe criterii etnice pentru aşa-zisul „Ţinut Secuiesc” (judeţele Harghita, Covasna şi Mureş).
“Soldaţii noştri au fost cuprinşi de o teamă incredibilă de regimentele româneşti la care se uitau mai devreme cu o condescendenţă vecină cu mulţumirea; pentru că trupele române, iritate de comportamentul incalificabil al camarazilor ruşi i-au pedepsit deseori fără milă. O ură adâncă, amestecată cu teamă se răspândeşte printre trupele ruseşti care, pentru prima oară de la revoluţie, au întâlnit un obstacol în calea propriilor excese”.