Ortodoxie Romanism Orthodoxy Religion Nation State Culture Tradition Civilization History Archives
Suntem în plin război duhovnicesc – şi nu o ştim Dintotdeauna oamenii s-au temut de războaie. Şi nu vorbim de puternicii lumii, cei care le administrează şi profită de pe…
An de an, sute de mii de oameni rabd în tăcere același tir mediatic. Zeci de adjective ies din țevile tunurilor mediatice. Sunt medievali, fraieri, superstițioși, sclavi ai BOR-ului, manipulați și iar medievali. Și tunurile trag fără oprire zile la rând, întărâtați de o lipsă de reacție din partea acestor fraieri. Pentru că fraierii știu că nu merg acolo să se certe cu niște inteligenți de birou și că esențialul e altul decât bani, superstiție și cozi. Și inteligenții de birou îl ratează constant.
Înțeleptul mitropolit de la Iași, Irineu Mihălcescu, a împlinit dorința păstoriților săi, rânduind pe ecleziarhul catedralei mitropolitane de atunci, arhimandritul Teoctist Arăpașu, să se ocupe de procesiune. Sunt convins că Mult Milostiva Parascheva l-a iubit pe evlaviosul Teoctist, ocrotindu-l, așa încât, după 30 de ani, diriguitorul pelerinajului a urcat pe tronul marilor mitropoliți ai Moldovei, iar la scurt timp a devenit cel de-al cincilea patriarh al României.
Cu cateva luni in urma a fost finalizat un nou film documentar avandu-l in centru pe Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului. Aceeasi echipa ca si pentru filmul “Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (2011, 80 minute), respectiv Nicolae Margineanu (regizor si producator), Ion Costin Manoliu (text/comentariu) si Maria Ploae (voce), a realizat in acest an, 2013, filmul “Parintele Arsenie Boca în duh și adevar” (83 minute), care va rula si in cadrul festivalului de film documentar care incepe maine la Sibiu, Astrafilm Festival.
Acest articol este o continuare firească a celor două precedente (Cine e agresorul (I) și Cine e agresorul (II) Constanța și litoralul), de asemenea o continuitate a articolului Minciuna 22 iunie 1941, prin care demonstrez că sovieticii nu s-au mulțumit cu Basarabia și nordul Bucovinei ocupate la 26 iunie 1940, ba chiar doreau mai mult, mult mai mult. Și numai de la noi, ci de la întreaga Europă, ba chiar întreg globul pământesc era țelul lor, în spiritul revoluției comuniste.
În spatele lumii virtuale însă, se află un conglomerat de reprezentări ale unor mulţimi de subiecte de conştiinţă: scenografi, regizori sau autori anonimi de pe internet. Astfel că experienţa omului mediatic, în loc să afle un numitor comun în zidirea lui Dumnezeu, în raţiunile pe care El le-a pus în creaţie, în Adevăr, aceasta va fi împrăştiată într-o infinitate de opinii, o adevărată legiune, care reprezintă versiuni individualizate ale adevărului. Iar unde sunt mai multe adevăruri nu este nici un adevăr. Scufundaţi într-o lume care nu este reală, cu mintea plină de tot felul de naraţiuni, în limbaj duhovnicesc, idoli de gând, pentru omul prizonier lumii virtuale va fi tot mai dificil să comunice cu cei de lângă el. Problema este una dintre cele mai importante cu care se confruntă şi se vor confrunta psihologia şi psihoterapia zilelor noastre.
Dan Tanasă: Domnule Agache, în urmă cu câteva zile, pe 1 octombrie mai exact, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat definitiv într-un nou dosar ce-i privea pe criminalii tatălui dumneavoastră. Despre ce este vorba și care a fost decizia instanței?
Portalul Doxologia al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei a lansat o pagina speciala dedicata sarbatoririi Cuvioasei Parascheva la Iasi, pe 14 octombrie. Iata si Programul Sărbătorii Sfintei Parascheva 2013
Documentele de arhivă consemnează că petrolierul trimis să spargă blocada impusă de SUA şi care ar fi putut deveni pretextul pentru declanşarea confruntării militare între cele două super-puteri se numea “Bucharest”. Cercetătorul american Larry Watts ne dezvăluie explicaţia, dar şi urmările acestui detaliu inedit al confruntării directe dintre sovietici şi americani asupra relaţiilor cu Bucureştiul
Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: “Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!” Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? “Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar… dar e antisemit!”. Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!