Părintele Justin Pârvu, desculţ pentru Hristos la Aiud. Mărturia lui Grigore Caraza despre dragoste, suferinţă şi lacrimi duhovniceşti în temniţele însângerate
Elena Solunca Moise: Atunci, ca şi acum, erau mulţi care se considerau „drepţi” şi priveau cu dispreţ spre semenii lor fără să-şi amintească o clipă că sunt oameni, făcuţi din ţărână şi în ţărână se vor întoarce.
Zilele noastre au gustul derizoriului “evenimentelor la zi”, proprii unei societăţi a derizoriului, după o inspirată definiţie…
Femeia din Canaan ne arată cum anume credinţa este izvor al libertăţii de a fi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, din a cărei deplinătate răsare iubirea care „nu cade niciodată”.
Hristos, Cunoscătorul sufletelor noastre, Căruia nu i se poate ascunde nimic, a văzut credinţa lui Zaheu mărturisită în acest fel şi s-a adresat direct şi cum nu se poate mai firesc:
Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.
Nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu
Întru lumină sfinţitoare, anul se deschide cu prăznuirea Sf. Vasile cel Mare, căruia i se potriveşte cum nu se poate mai bine a spune că a fost geniu şi sfânt.
„Hristos se naşte, măriţi-L,/ Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L/ Hristos pe pământ, înălţaţi-vă/ Cântaţi Domnului tot pământul,/ Şi cu veselie lăudaţi-L popoare / Că s-a preamărit.”
O, dacă ar putea, numai, ochii tăi, ochii mei, să vadă Bucuria îndurării Sale. Poate că am orbi, de bucurie. – Mircea Vulcanescu