Celor împodobiţi cu acest nume, mulţi ani cu sănătate şi spor în tot lucrul plăcut lui Dumnezeu, de folos semenilor şi spre îndreptarea proprie pe drumul pe care l-a deschis Hristos, îndemnându-ne: În lume, necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi: Eu am biruit lumea.
Cu Hristos, nașterea omului nu mai este spre moarte ci trimite la Înviere întru plenitudinea înveşnicirii.
Desăvârşirea se-mplineşte în cuvintele pline de speranţă eliberatoare: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”.
Ne apropiem de marele praznic al Naşterii Domnului şi pregătirile de întâmpinare au început cu post şi rugăciune ca îmbrăcaţi în haine cuviincioase de sărbătoare să ne putem întâlni întru „bucuria Domnului”.
„Nimic nu mă-nspăimântă, că mor sau că viez…/Eşti Început în toate şi tuturor sfârşitul:/ De când m-am rupt de Tine nu mai încetez/ Cumplita mea cădere ce umple infinitul, / M-apropii tot de Tine pe cât mă depărtez.”
Înainte de a fi poveste, Moş Nicolae a fost un om, asemenea fiecăruia dintre noi, trăitor pe vremea împăraţilor Diocliţian şi Maximilian vestiţi pentru cruzimea cu care prigoneau creştinii pe care-i condamnau la ani grei de temniţă
Celor care au fost dăruiţi la botez cu numele de Andrei le dorim viaţă îndelungată cu sănătate, bucurii şi nenumărate împliniri urmare a temerităţii cu care îşi conturează şi împlinesc demnitatea ca o condiţie a fiecărei zile şi ideal pentru o viaţă.
E în firea omului ca în pragul viitorului să se întrebe, uneori cu înfiorare: încotro să merg? Care este calea pe care, urmând-o, să aflu fericirea ca plenitudine de trăire întru veşnicie.
Am început postul la capătul căruia vom trăi bucuria minunată a Naşterii Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt şi din Sfânta Preacurată Fecioară Maria, plinire a desăvârşitei curăţenii sufleteşti.
Făcându-se Om asemenea nouă, Hristos ne arată felul în care, la rându-ne, urmându-I să ne lucrăm prisositor asemănarea. Cel care făptuieşte binele numai pentru Domnul şi nu din alte interese, rămâne cu Domnul.