Unui alt locuitor al aceluiaşi sat Hlinoaia, Tudoraşcu Fedot, condamnat şi el la moarte, pe lângă alte multiple capete de acuzare, i se incrimina şi faptul că „elogiase viaţa din România”.
Speranţele bolşevicilor într-o răsturnare revoluţionară în România nu s-au realizat, astfel că tezaurul românesc a rămas, până în ziua de astăzi, cu excepţia restituirii unor piese artistico-istorice, în posesia autorităţilor de la Moscova. Documentele citate mai sus arată însă că, încă din primele zile de după confiscare, guvernul sovietic începuse să cheltuiască din banii tezaurului. Probabil că, de atunci şi până la dispariţia URSS, aceste practici au continuat, ceea ce ar explica de ce tezaurul românesc este astăzi… de negăsit!
Am văzut pe ecran chipul luptătorului ca fiind fumător înrăit, cu un vocabular bogat în înjurături, manifestând uşurinţă şi chiar plăcere în a-i ucide pe cei care îi căutau. Este un portret realist?
Aşa se încheie mult mediatizata epopee a diviziei de secui.
Cu aceasta s’a închis odată pentru totdeauna aşa numita cestiune israelită, care deşi nu era provenită decât numai din cauze economice, era cel puţin interpretată de răuvoitorii noştri în sensul de intoleranţă religioasă. S’a modificat art. 7, s’a înlăturat toată posibilitatea unei asemenea false şi răuvoitoare interpretaţii, şi, această ultimă exigenţă europeană satisfăcută, Europa a recunoscut unanim independenţa Statului român.
Cele 139 de persoane, învinuite de „spionaj şi activitate diversionistă în favoarea României”, care au fost incluse în acest prim proces-verbal, au fost „identificate” de conducerea a două detaşamente de grăniceri sovietici – Moldovenesc şi Râbniţa, dislocate la frontiera de vest a RASSM. Listele ticluite de responsabilii din cadrul celor două unităţi de grăniceri au fost prezentate lui Ezhov şi Vyshinsky de către conducerea NKVD de la Tiraspol.
“Când îmi vine dor de fraţi/ Trec în zbor peste Carpaţi/ Of, mamă şi–ai mei fraţi…”
Un geopolitician este un savant cu o gândire formată la întâlnirea mai multor domenii: de la geografie, sociologie, ştiinţa puterii (politologie), teologie, noologie, filologie, istorie, etnologie, strategie etc. Stăpânirea efectivă a tuturor domeniilor acestora este dificilă, dar formarea unor competenţe de accesare a chestiunilor specifice acestor domenii nu este o imposibilitate.
“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca sî învingă Moldova nebiruită”. – Aceasta era inscriptia care dainuia pe soclul statuii lui Matei Corvin din Cluj, de cand a fost pusa de Nicolae Iorga, in 1920.
“La citirea acestor elucubraţii ne-am întrebat dacă n-avem de-a face cu-un lunatic… Feriţi-vă, d-lor reacţionari, de-a deschide din nou răni abia vindicate… Vocea d-voastră pare că sună din mormânt!”