Sambata, 28 mai 2011, orele 14.00, Targul de Carte Bookfest, standul Editurii Rao. Larry Watts, George Maior, Mihai Retegan, Ioan Talpes, Vasile Dancu si alti multi soldati si generali in civil printre participanti. 🙂
Cu o nota de amenintare, consulul ungur de provincie sustine acum, nici mai mult nici mai putin, decat enormitatea ca citatul lui Nicolae Iorga “ar putea stârni tensiuni interetnice în municipiu”. Consulachele isi deconspira din prostie si complicii la tradare de tara de la Bucuresti, afirmand public că “atitudinea de bunăvoinţă şi deschidere întâlnită la Ministerul de Externe al României nu se manifestă din partea conducătorilor municipiului Cluj-Napoca”.
Aflati cum planuiau rusii sa-si ucida agentele aflate in misiune de sotii de demnitari in Romania socialista pentru a putea justifica invadarea tarii noastre in 1968…
Ce face această carte atât de incitantă? Întâi, informaţiile pe care, dacă le puteam bănui, într-o măsură, acum le atestă documentele. În al doilea rând, descoprirea amplorii jocului ambiguu, pervers făcut de toţi mai marii lumii, indiferent de care parte se aflau, în ceea ce priveşte România. În al treilea rând, înţelegerea şi explicarea locului real pe care îl deţinea România ca stat în contextul european. În al patrulea rând, ridicarea vălului de peste răstălmăcirea performanţelor României, la CSCE, de pildă, de către toţi vecinii “fraţi” într-ale comunismului, în frunte de Moscova.
În mod normal, orice ministru al culturii ar trebui să lupte pentru promovarea actului cultural, a operelor artistice şi a oamenilor de valoare ai ţării. Prin gestul său, Kelemen Hunor se descalifică definitiv pentru această poziţie şi nu face altceva decât să confirme ceea ce s-a spus în momentul în care a preluat mandatul, şi anume că va fi ministrul culturii maghiare. Din fericire, Kelemen e trecător, iar Iorga şi adevărul istoric al spuselor sale vor dăinui dincolo de frustrările politicienilor maghiari.
Deloc surprinzător, cei care şi-au manifestat un sprijin deschis faţă de demersurile denigratoare la adresa României au fost liderii UDMR. Adică cei care, susţinuţi făţiş de Ungaria, încerca de ani de zile, tot pe la porţi europene, să obţină autonomia ţinuturilor secuieşti. Perseverenţa lui Costică Canacheu în a-i declară minoritari pe aromâni nu a rămas indiferenta nici Budapestei.
Bunicul lui Canacheu catre Tara: „Pentru sângele vărsat nu cerem altceva decât dreptate: mai puţină persecuţie şi să se dea posibilitatea să se cultive în limba strămoşească, deoarece Domnule Ministru, credem că şi interesul Statului român este ca aceşti români să existe“.
“Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, a celor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, sau prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României”
Chiar dacă multora nu le va face mare plăcere această apariţie editorială, fiindcă răstoarnă multe clişee, „Fereşte-mă Doamne de prieteni” reprezintă o fidelă frescă a istoriei recente, nerăstălmăcită, a românilor.
* 1932 – Pe soclul statuii a fost inscripţionat un citat din marele istoric Nicolae Iorga: “Biruitor în războaie, invins numai la Baia de propriul său Neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită.”
* 2010 – La restaurarea grupul statuar s-a păstrat inscripţia amplasată de J. Fadrusz, pe lucrarea cu care a câştigat concursul din 1894 şi anume Matthias Rex