“Expresia cu rădăcini atât de vechi şi sens de nobil blazon nu poate, pentru o minte normal constituită, să îmbrace sensul pe care al vrea să i-l dea întovărăşind-o cu un adjectiv care denotă numai neputincioasă ură, cei care nu se pot mândri cu o astfel de origină, certificatul lor de origine etnică, fiind pierdut undeva pe drumul de departe şi până aici. “
În Arhiva Naţională a Republicii Moldova se păstrează un număr considerabil de documente de arhivă, care oglindesc cu lux de amănunte evenimentele la tema propusă-Basarabia în cel de-al II război mondial 1939-1944. Este vorba de documentele administraţiei româneşti, documente germane şi sovietice.
Conform datelor Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, în Basarabia mai sunt în viaţă aproximativ 8.600 de victime ale represiunilor staliniste, care constituie doar 9 % din numărul tuturor deportaţilor. Aflati mai multe din cartile lansate in cadrul dezbaterii publice de la Universitatea Bucuresti.
În acest an, chiar ieri, s-au împlinit 70 de ani de la primul val al deportărilor în masă din Basarabia. În anii 1941 şi 1949 au fost deportate 14760 familii (57698 persoane). 12360 de persoane au fost deportate din Basarabia în noaptea de 12-13 iunie 1941. Potrivit statisticilor oficiale, numărul total al represaţilor perioadei staliniste este de 22648 de basarabeni. Victimele deportărilor susţin, însă, că cifrele sunt mai mari. Ei motivează prin faptul că statisticile s-au făcut reieşind dintr-o componenta de 3 persoane a unei familii deportate.
Bolşevicii promiteau tot ce-şi doreau mai mult soldaţii ruşi şi nu numai. „Pace şi pământ!” era lozinca lor preferată. Este adevărat că după ce au cucerit puterea nu a mai fost vorba nici de pace şi cu atât mai puţin de pământ.
Bunicul lui Canacheu catre Tara: „Pentru sângele vărsat nu cerem altceva decât dreptate: mai puţină persecuţie şi să se dea posibilitatea să se cultive în limba strămoşească, deoarece Domnule Ministru, credem că şi interesul Statului român este ca aceşti români să existe“.
Chiar dacă multora nu le va face mare plăcere această apariţie editorială, fiindcă răstoarnă multe clişee, „Fereşte-mă Doamne de prieteni” reprezintă o fidelă frescă a istoriei recente, nerăstălmăcită, a românilor.
“Norocul acestui pământ este că în aceeaşi noapte, undeva într-un sat sau într-un oraş, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naşte un alt soldat care să acopere tranşeea rămasă goală.”
Istoria noastră a fost furată, ciuntită, deturnată de zeci de ani de minciuni sau atitudini care subestimează rolul românilor în evenimentele istorice, punând sub semnul întrebării inclusiv ideea continuităţii pentru a induce în subliminalul colectiv psihologia unor toleraţi, a unui popor de sclavi, cu atât mai uşor de condus şi de manipulat.
Bela a admis că o nouă legislaţie este necesară pentru a face autonomia posibilă, printre care şi proiectul de lege privind minorităţile naţionale.