Din fericire, istoria nu se rescrie nici de dragul cioroienilor, nici de dragul maghiarilor , iar pentru românii adevăraţi, 1 Decembrie reprezintă o sărbătoare de suflet, sărbătoarea României.
Julian Assange, patronul WikiLeaks care, potrivit mass-media, seamănă cu un android imperfect, e un geniu, bineînţeles, de ale cărui talente profită cei care îi livrează acum tone de informaţie ultrasecretă. Totuşi, chiar şi în cel mai bun caz, el nu-i decât un ”idiot util”, pus în mişcare printr-o subtilă manevră de intoxicare. E la mintea oricui că la mijloc e o imensă şi deliberată scurgere de informaţii.
Cererile exprese ale Departamentului de Stat al SUA, avizate de CIA, pot fi considerate ceea ce si sunt, respectiv un atac direct asupra cetatentilor Romaniei si a sistemului national de securitate.
Omenirea, spune Rosenau, a intrat intr-o perioada politica postinternationala, care este marcata de turbulenta la scara mondiala. Sistemul mondial nu mai are ax si directie (fluxurile sale sunt contradictorii, cu directii care se rastoarna axial de la un moment la cel urmator, sporind incertitudinea si declansand anomalii in cascada).
Orice conflict (geo)politic are doua dimensiuni. Una obiectiva, care tine de configuratia din teren, datele etno-religioase, demografice, militare, istorice, geografice etc
Într-o discuţie pe care am purtat-o cu el împreună cu Nicolae Negru, l-am rugat pe George Friedman să aplice metoda sa de predicţie a viitorului asupra Republicii Moldova. Analizând mutările posibile de pe tabla de şah, ne-a spus franc că Rusia nu se va retrage de la Nistru. Nici în ruptul capului. Să nu ne facem iluzii. Pentru ruşi, afirmă politologul american, Transnistria este o linie strategică de apărare pe care nu au cum s-o abandoneze. Iată de ce suntem sortiţi să rămânem între tranşeele unui nou şi inevitabil război rece.
“Agresiunea comunista din 1940, stabilind Rusia la Gurile Dunarii si la un pas de Dardanele, a afectat nu doar Romania, ci si intregul continent al Europei, dand peste cap echilibrul dintr-o regiune, prin traditie, fierbinte… Este tragic a reflecta ca o politica autentica a reconcilierii din partea Kremlinului, care, prin crearea unei zone de granita loiala, de la Marea Alba si cea Baltica pana la Marea Neagra, ar fi putut, probabil, impiedica acest razboi, a fost sacrificata de dragul ambitiilor imperialiste, care, de atunci, au aruncat omenirea in cea mai sangeroasa lupta” – Charles Upson Clark – Octombrie 1941
Da, e adevărat că „sunt domenii în care România cooperează foarte bine cu NATO, a confirmat el. Dar în vecinătatea estică a României, deci şi a NATO, persistă conflictele îngheţate de pe Nistru şi din Georgia, iar aici Rusia „trebuie să probeze în fapte declaraţiile de bune intenţii“. Şi, pentru a sublinia greutatea spuselor sale, a adăugat în stilul său caracteristic, nu neapărat protocolar: „Ceea ce spun acasă sau în alte împrejurări am spus şi avându-l pe preşedintele Medvedev în stânga mea“.
Războiul geopolitic nu va înceta. Atâta doar că va continua cu alte mijloace. De aceea, Chişinăul, dacă nu vrea să fie strivit între ciocan şi nicovală, trebuie să se grăbească. Să reuşească să se pună la adăpostul occidental. În aceste condiţii, la 28 noiembrie nu avem dreptul la eroare. Nu de alta, dar s-ar putea să nu mai avem timp s-o îndreptăm.
Problema pe care România o are este că lumii îi pasă de ea. Mai precis, imperiile se ciocnesc acolo unde se află România. Ultima repetiţie a fost Războiului Rece. Astăzi, în acest moment, lucrurile par mai uşoare sau cel puţin mai puţin disperate decât erau înainte. Totusi, aşa cum am discutat în Borderlands, marile puteri s-au exprimat clar din nou şi, prin urmare, România devine şi mai importantă pentru alţii. Nu îmi este clar dacă românii realizează pe deplin deplasarea vânturilor geopolitice. Ei cred că pot să se ascundă în Europa şi probabil că pot, dar eu bănuiesc că istoria va ajunge din nou la România.