Cum îşi imaginează neputinciosul de la Miercurea Ciuc că poate dobândi ceva în Ardeal, în numele morţii şi al urii faţă de cei de alt neam, folosindu-se şi de instrumentul înfricoşării simbolice, căci aşa ceva va fi năzuit el: să-i înspăimânte simbolic şi deci prin inducţie subliminală pe români?!
Se anunță, oricum, o agendă încărcată: războiul din Libia, Iranul – to be or not to be? -, criza economică și urmările sale, criza datoriilor suverane, viitorul zonei euro și chiar al Uniunii Europene, căpcăunul chinez, Rusia și, de ce nu, scutul american anti-rachetă, care pare să înceapă să se materializeze prin acordul româno-american.
An de an, liderii statelor puternic industrializate se întâlnesc pentru a discuta modalităţi de rezolvare ale principalelor probleme mondiale. În ultima vreme însă, au existat voci care au susţinut că la astfel de reuniuni nu ar trebui să lipsească puternicele ţări emergente precum India sau China
Cu o nota de amenintare, consulul ungur de provincie sustine acum, nici mai mult nici mai putin, decat enormitatea ca citatul lui Nicolae Iorga “ar putea stârni tensiuni interetnice în municipiu”. Consulachele isi deconspira din prostie si complicii la tradare de tara de la Bucuresti, afirmand public că “atitudinea de bunăvoinţă şi deschidere întâlnită la Ministerul de Externe al României nu se manifestă din partea conducătorilor municipiului Cluj-Napoca”.
“Deşi cam târziu (faţă de semnalul de alarmă pe care l-am tras în 1986), atitudinea aceasta manolesciană, de extracţie mafiotică, iese la iveală, în sfârşit, dezvăluind flagrant pe ce fel de mijloace coercitive s-a întemeiat hegemonia criticului.”
Cartea este nu numai o lectură utilă ci aproape obligatorie, cu atât mai mult cu cât în ultimele zile preşedintele Rusiei înţelege să-şi construiască imagine în timpul campaniei sale electorale prin ameninţarea României şi aliaţilor săi cu un nou război, fie el şi rece, mizând desigur pe popularitatea pe care o au politicile antiromâneşti în electoratul său, situaţie care nu face decât să reconfirme validitatea ideilor istoricului Larry L. Watts.
Ce face această carte atât de incitantă? Întâi, informaţiile pe care, dacă le puteam bănui, într-o măsură, acum le atestă documentele. În al doilea rând, descoprirea amplorii jocului ambiguu, pervers făcut de toţi mai marii lumii, indiferent de care parte se aflau, în ceea ce priveşte România. În al treilea rând, înţelegerea şi explicarea locului real pe care îl deţinea România ca stat în contextul european. În al patrulea rând, ridicarea vălului de peste răstălmăcirea performanţelor României, la CSCE, de pildă, de către toţi vecinii “fraţi” într-ale comunismului, în frunte de Moscova.
Când Papa Ioan Paul al doilea a venit în România a facut o declaraţie care a şocat, dacă nu o lume întreagă, măcar cititorii români de tabloid chiar în condiţiile în care ei erau deja obişnuiţi cu ştirile despre găina cu pui vii. El a zis, in puţine cuvinte, amintind de o veche profeţie a ortodoxiei române, că România este Grădina Maicii Domnului.
Extremistii maghiari si-au deschis “reprezentanta” la Bruxelles. Statul roman tace si inghite
Basescu despre boicotarea reuniunii de la Varsovia: “Romania nu poate sta la aceeasi masa cu un stat care nu este recunoscut de ea insasi. Maine poate ne trezim la masa cu Smirnov!”