Şi ediţia din acest an a Festivalului de la Cannes confirmă faptul că ne aflăm într-o zonă a sferelor de influenţă, cum ar spune Marin Sorescu. Că este un festival politic, poate fi dovedit prin prezenţa unor filme fără valoare, dar care trebuiau să fie, fiindcă reprezintă Cuba, Palestina, Iran, România sau Rusia.
În actuala conjunctură, istoria naţională a încetat să mai fie o disciplină formativă. Treptat-treptat, multe generaţii vor pierde sentimentul apartenenţei la acest neam. Ca urmare nu vor mai avea o ţară de iubit și apărat.
Asocierea politică de sfârşit de an, prin refacerea emanaţiei criminale a anilor ’90, i-a făcut pe ‘intelectualii publici’ să se trezească în postura de budă publică în care lichelele urinează patologic.
Claudiu Lucaci (foto stanga), director al Direcţiei Emisiuni Informative şi Sport a TVR, publica pe contul sau de Facebook un interviu solicitat si, in acelasi timp, refuzat de Evenimentul Zilei. Redam mai jos integral intrebarile si raspunsurile insotite de comentariul sau:
Nu ratati, la Ziaristi Online: MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI – Negocierile lui Ceausescu cu URSS pentru recuperarea Tezaurului Romaniei, prezentate de prof univ dr Gheorghe Buzatu
Intr-o sala semi-goala de la Muzeul Taranului Roman (?!), ocupata mai mult de sculele jurnalistilor, fostul presedinte al tuturor romanilor, in prezent reprezentantul oficial al ungurenilor din Romania, Traian Basescu, a sustinut un discurs bizar, care fara indoiala va ramane in analele istoriei, la categoria “Tudor Postelnicu”.
22.06.2012 – Siria doboară un avion F-4 turcesc în largul coastelor Mediteranei 25.06.2012 Turcia avertizează Consiliul de securitate ONU că doborârea unui avion turc de către Siria reprezintă o ameninţare gravă asupra securităţii regionale
3.10.2012 – Turcia ripostează cu artileria după ce cinci civili turci sunt ucişi de tiruri de mortiere dinspre Siria
4.10.2012 – Parlamentul turc, în urma acestui incident, dă o rezoluţie prin care autorizează armata turcă să ducă acţiuni în afara graniţelor statului… ONU condamnă atacul sirian.
Când asemenea idei nu vă aparţin, dar vă folosiţi de poziţia oficială pentru a le promova în spaţiul comunicării publice internaţionale, se cheamă că sunteţi în reţea. În reţeaua de influenţă a unui grup de interese, ca agent al acelei entităţi, alta decât România, a cărei suveranitate, independenţă, unitate şi integritate aţi jurat să le apăraţi.
Aşa se descurcă şi Tudor Giurgiu, cu un film anemic, dar totuşi mai puţin anemic decât filmul de debut. Dacă acolo era cu lesbiene, aici e cu spermă.
La cinema Studio am putut vedea filmul lui Dan Piţa „Ceva bun de la viaţă” (2012), împreună cu încă trei spectatori. Acest lucru nu m-a mirat, nu m-a mirat nici că era subtitrat în engleză, salvarea mea, mi-am spus, fiindcă sunetul este execrabil, ca la toate filmele româneşti. Salvarea lor stă în subtitrare.