Există un domeniu al vieţii noastre spirituale în care Eminescu este cu deosebire viu si actual: ziaristica. În aşa măsură, încât aproape toată generaţia tinerilor gazetari români stă sub egida lui. Dar dacă trăiesc din moştenirea lui spirituală, gazetarii aceştia au şi un merit: au descoperit, în parte cel puţin, şi în orice caz au popularizat, pe cugetătorul Eminescu. Şi asta nu e puţin.
Calvarul sfârşitului de viaţă a pământeanului Eminescu, Golgota sa în România secolului al XIX-lea, dar urcat şi în postumitate, până astăzi, îşi află în profesorul Nicolae Georgescu cel mai bun cunoscător, adevărat povestitor şi convingător tălmăcitor dintre noi. Să-l citim. Şi să-l pomenim pe Eminescu de 15 ianuarie, fie ea, conform legii si Ziua Culturii Naţionale. Vom merita vreodată o Zi Eminescu?
Are titlul “Eminescu, Veronica, Creanga” si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Existenta si importanta nationala a acestui document a fost semnalata in presa de jurnalistul Miron Manega.
O dreaptă autentică are la bază, are drept fundament doctrina creştină, filonul religios. Nu poţi vorbi de dreapta, de tradiţie, dacă nu te raportezi la Creator, la divinitate, la rânduiala lumii. Altfel rişti să creezi o „dreaptă” sterilă, o „dreaptă franceză” castrată de ideologie şi care are, ca singur argument, în absenţa lui Dumnezeu, emigraţia masivă!
Cu obraznicia nu poti sa ajungi in elita filmului mondial, dar numai si prostia de a incerca marea cu degetul se sanctioneaza, arata cat de mediocru si disperat poate fi reprezentantul Noului Val al filmului romanesc, devenit erou fiindca a fost aruncat de americani “dupa dealuri”, asa cum e Nastase mare scriitor in puscarie
Ziaristul de opinie devine din ce în ce mai șters, obosit să se revolte, condamnat la tăcere, suspectat pe nedrept de ,,plafonare” ori teamă sau abandon. ,,Profesioniștii” au făcut o meserie din arta cuvântului, practicată pentru bani sau pentru interesul acelora care vor puterea politică.
Se pregateste, oare, sub poala acestui nou inceput de cedari si compromisuri, acceptarea Legii Statutului Minoritatilor Nationale? Mai precis a unei legi doar pentru o singura minoritate, cea maghiara, nu pentru cele 18 minoritati parlamentare, care nu au de revendicat nimic intr-o Romanie devenita model european pentru rezolvarea problemelor minoritare. Votarea acestei legi este echivalenta cu acceptarea autonomiei, pe criterii etnice, pe teritoriul Romaniei!
PS: La Realitatea Tv nesimtitul de Vadim ma ameninta ca imi rupe sira spinarii. As rupe-o eu pe a lui, dar nu are!
Desi au trecut 6 luni de la numirea unui reprezentant legal, respectiv a Directorului General, activitatea nu s-a deblocat in nici un fel, cei responsabili nu au luat nici o masura de remediere a situatiei, Consiliul de Administratie nu a fost convocat niciodata, deoarece nu au fost nominalizati membrii acestuia nici pana astazi, avand in vedere situatia in care se afla acest institut national!!!
Pe de altă parte, încă de la alegerile trecute am constatat cu surprindere că Legea nr. 68/1992 nu cuprinde o interdicţie pentru persoanele cu antecedente penale de a candida. Aşa cum, de pildă, se prevede în Legea pentru organizarea judecătorească. De ce n-ar funcţiona o asemenea interdicţie şi în cazul parlamentarilor? Ar exista un minim de garanţie socială că persoana care aspiră la o demnitate publică se bucură de stima, consideraţia, respectul celor din jur şi care alcătuiesc laolaltă reputaţia (prestigiul) unui om”.