Marile probleme ale României sunt falsificările și minciuna care duc la distrugere și decădere, incorecta ierarhie, injustiția care produce metastaza societății, încercările de distrugere a simbolurilor și miturilor naționale (imbecilități spuse împotriva lui Eminescu și Mihai Viteazul, în ultima vreme nesimțindu-se bine nici Mircea cel Bătrân, nici Ștefan cel Mare, nici Blaga, nici Noica…).
In Memoriam buna noastra colega Maria Petrascu, de la a carei trecere la Ceruri a trecut un an, republicam un Editorial cu dedicatie pentru toti tradatorii de tara si agentii anti-Romania. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
Radu Gyr: “Eu nu-ţi pipăi steme şi nici lauri…/ Numai rănile mă plec şi ţi le strâng/ Şi le fac medalii mari de aur, -/ În genunchi, le-nchid în inimă şi plâng.”
Mihai-Eminescu.Ro: “Asadar, Eminescu e poetul national si expresia integrala a sufletului romanesc pentru ca ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pana va secatui mitul sau viu, o data cu disparitia neamului romanesc”, spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: “Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a taranei, ci iubirea trecutului?”.
Există un domeniu al vieţii noastre spirituale în care Eminescu este cu deosebire viu si actual: ziaristica. În aşa măsură, încât aproape toată generaţia tinerilor gazetari români stă sub egida lui. Dar dacă trăiesc din moştenirea lui spirituală, gazetarii aceştia au şi un merit: au descoperit, în parte cel puţin, şi în orice caz au popularizat, pe cugetătorul Eminescu. Şi asta nu e puţin.
Calvarul sfârşitului de viaţă a pământeanului Eminescu, Golgota sa în România secolului al XIX-lea, dar urcat şi în postumitate, până astăzi, îşi află în profesorul Nicolae Georgescu cel mai bun cunoscător, adevărat povestitor şi convingător tălmăcitor dintre noi. Să-l citim. Şi să-l pomenim pe Eminescu de 15 ianuarie, fie ea, conform legii si Ziua Culturii Naţionale. Vom merita vreodată o Zi Eminescu?
Ziaristul de opinie devine din ce în ce mai șters, obosit să se revolte, condamnat la tăcere, suspectat pe nedrept de ,,plafonare” ori teamă sau abandon. ,,Profesioniștii” au făcut o meserie din arta cuvântului, practicată pentru bani sau pentru interesul acelora care vor puterea politică.
Caz aproape incredibil: cititorii EvZ s-au revoltat impotriva patronatului ziarului si a politicii de spalaturi la creier promovata de echipa Dan Andronic-Tal Silberstein si au votat impotriva vedetei EVZ-GDS-PFC-ARD: fostul sef UTC Mihai Razvan Ungureanu, secondat de pionerul fruntas Mihai Horia Neamtu, ambii considerati a fi de insusi Traian Basescu drept stelele PDL.
Vinovatia regizorului se arata si prin faptul ca si-a plimbat filmul peste tot, n-a avut curajul sa se confrunte cu publicul din Romania, iar cand a facut-o prima oara, la Vaslui, a fost fluierat, iar episcopul de Vaslui l-a taxat drept “o rusine”. La Bucuresti, premiera a fost realizata cu perdea, in cadrul evenimentului “Les Films de Cannes a Bucarest”, sincron cu proiectia de la “Patria”, care a fost ratata din cauza calitatii subtehnice a filmului, primit tot cu un val de “huo-rusine”. Pe IMDb e trecut cu premiera in Rusia!!!
Noi, românii, ca grup etnic, nu ne mai vedem ca având un destin comun şi că depindem unul de altul. Când ai sentimentul că eşti lăsat să te descurci pe cont propriu, este firesc să desconsideri orice partid, Prim Ministru sau Preşedinte care ţi se suie în cap cu pretenţia că te reprezintă.