Stefan Alexie despre evenimentele din decembrie 1989: „Înainte să plec la Iaşi am discutat cu generalul Iulian Vlad despre ce voi comunica acolo. Despre Ceauşescu nu a zis nimic, dar a spus că pentru România este posibil să ne aşteptăm la aşa ceva. Că se poate întâmpla şi la noi”.
GDS – eul s-a construit având la bază oameni controlaţi de fosta securitate. Radu Filipescu, preşedinte (pe viaţă!) al consiliului de administraţie al acestui „ong” a fost preluat sub control de securitate încă din detenţie. Sub preşedinţia sa s-au lipit acolo ca muştele la miere tot felul de personaje…
“In discuţii, face mult caz de faptul că este fiu de muncitor, că simte muncitoreşte, că are ură împotriva legionarilor etc. Urmează ca, după clarificarea acestor probleme, să analizăm din nou acest caz şi numai atunci vom hotărî dacă va corespunde pe linia muncii D.G.I.E.”
Tismăneanu, Vladimir. Născut la 4 iulie 1951, la Braşov. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti. Sociolog la Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate. Lector al comisiei de propagandă a Comitetului Municipal Bucureşti al Partidului Comunist Român
La data de 18 mai 1991, şi în zilele următoare, SRI avea să intre în alertă maximă, ca urmare a deconspirării unei misiuni proprii, nereuşite, de distrugere a tone întregi de documente ale fostei Securităţi, dar şi ale nou înfiinţatului Serviciu Român de Informaţii.
“Ba, pustiule, te ingrop! Am impuscat nu zeci ci sute de racheti. Magureanu mi-a dat OK-ul! Toata reteau de bulibasi lucra pentru mine.”
Situaţia la nivel global devine din ce în ce mai tensionată, în contextul în care reuniunile şi summiturile diverselor organisme cu vocaţie globală, BANCA MONDIALĂ, FMI, OMC, G-8 şi G-20, la care putem alătura întâlnirea TRILATERALEI pentru EUROPA (la BUCUREŞTI), a Grupului BILDERBERG (în SPANIA), PARLAMENTULUI EUROPEAN şi COMISIEI EUROPENE alături de Biserica Catolică şi marile loje ale diverselor Ordine Masonice (octombrie, BRUXELLES), nu reuşesc să identifice soluţii viabile şi consensuale pentru „îmblânzirea” crizei globale şi a modului în care trebuie concepută NOUA ORDINE MONDIALĂ.
Totul s-a desfăşurat „normal”, întrucât astăzi – în epoca globalizării şi a impunerii scandaloase a falsului principiu al „curectitudinii politice” – graţierea unui fost condamnat în urma celui de-al doilea război mondial ar fi totalmente exclusă.
Walter Roman: “Dupa noi, vom veni tot noi. Noi nu scriem istoria, noi o cream”. “Sa gresesti, dar sa gresesti cu Partidul decat sa gresesti impotriva Partidului”
„Lupta mea nu încetează. Nu am nimic de retractat, nimic de regretat dintr-o luptă străbătută din dogoarea unei convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu însemnează că a fost nedreaptă cauza. Aş vrea ca evenimentele să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele şi fericit aş fi, chiar cu preţul unei existenţe pribegite pentru restul vieţii, să nu fi avut dreptate şi o colaborare cu Rusia sovietică să fie posibilă, România păstrându-şi întreaga ei suveranitate. Lupta mea încetând, nu mai am nici un rost de a conduce mai departe Curentul”.