Un informator al Securității, William Totok, colaborator al revistei 22 a GDS , împreună cu doi angajați CNSAS de sub pulpana propagandistului comunist Vladimir Tismăneanu, Mihai Demetriade și Mădălin Hodor, de la aceeași gazeta a GDS, împroașcă cu mizerii victimele odiosului experiment subuman sovietic cunoscut și sub numele de Fenomenul Pitești
Nici astăzi nu regret că mi-am dat atunci demisia din funcția de ministru al Învățământului, după doar șase luni. – Mihai Șora
„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (H. R. Patapievici, Politice, 1996, p. 64).
De unde provin astfel de „sentințe” șocante despre limba română?… Din ură față de români.
Ca atare, ne așteptăm ca Revista „22” să-i ceară public lui Gabriel Liiceanu să renunțe la colaborarea cu Lucian Boia.
“Aşa se practică jocul dublului standard. Dacă lucrurile sunt favorabile ţie, să le treci sub tăcere. Dacă le poţi manipula ca să distrugi pe un altul, să o faci fără ezitare şi fără oboseală.” – Oana Camelia Șerban despre Liiceanu
Mai ales nu lasă pe vreunul dintre aceia care nu-i ies din cuvânt neîmbrățișat și nemângâiat. Printre atâtea îmbrățișări și mângâieri (*), Liiceanu n-a uitat, totuși, de Facultatea de Filosofie.
Am scris mai demult că Gabriel Liiceanu este e o lichea1, adică un om lipsit de caracter, o secătură cu morgă solemnă. Dar o lichea exemplară, nu orice fel de netrebnic. Lunile din urmă mi-au dat dreptate, dacă mai era nevoie, că nu m-am înșelat în apreciere.
“Întrucât GDS nu renunță la premiul pentru Augustin Lazăr, nici noi nu renunțăm la proteste. Rămâne pentru azi, ora 18, pe Calea Victoriei 120”
În timp ce autenticii luptători anticomuniși cer demisia șefului Comisiei de torționari care a prelungit calvarul dizidentului Iulius Filip încă doi ani, Brândușa Armanca, cea care o apostrofa pe Doina Cornea în revista 22 a GDS, obligă Societatea Timișoara să încălce Proclamația de la Timișoara pentru procurorul comunist Augustin Lazăr.
În scrisoarea deschisă către tartorul Augustin Lazăr, Iulius Filip îl menționează și pe torționarul Gheorghe Lazăr. Deci nu e nici o confuzie. Iulius Filip știa foarte bine cine sunt amândoi. Doar el a trăit “binefacerile” amândurora.