În seara de vineri, 13 aprilie 2012, Vinerea Mare, s-a stins în Bucureşti cel care a fost dascăl şi povăţuitor al mai multor generaţii, academicianul Florin Constantiniu. Tocmai ce împlinise 79 de ani. A fost înmormântat cu salve si onoruri militare, luni, 16 aprilie, adică a doua zi de Paşti.
“Se mai adauga o realitate istorica: in plamada spirituala a romanului, crestinismul este una din componentele fundamentale: crestinarea s-a asociat cu etnogeneza noastra. Reluarea practicilor staliniste este inca un semn al gravei crize in care se zbate societatea romaneasca. Apelul la valorile crestine ar putea fi un mijloc de salvare.”
Profesorul Constantiniu era o lume întreagă strânsă într-un singur om.
Istoria despre care vorbea profesorul Constantiniu putea să fie complexă, controversată sau nedreaptă, dar niciodată seacă. Istoria despre care vorbea profesorul Constantiniu era fascinantă şi părea foarte aproape. Dacă întindeai mâna, puteai să o atingi!
Profesorul Florin Constantiniu: “Am fost, cred, cel mai tanar purtator de camasa verde din Romania: de la 7 ani. Mi-a parut rau ca n-am avut diagonala.”
Fata de nimeni nu am avut senzatia acuta ca vorbindu-i, ii fur din timp. Profesorul era, cum vedeam cu totii, mereu preocupat si ocupat. Avea de implinit multe intr-un timp pe care-l simtea tot mai la capat, dupa o viata in care timpul i-a fost, aproape de regula, irosit, impiedicat, otravit, intors de la cele ce i s-ar fi cuvenit. Fata de nimeni nu am avut senzatia acuta ca vorbindu-i, ii fur din timp. Profesorul era, cum vedeam cu totii, mereu preocupat si ocupat. Avea de implinit multe intr-un timp pe care-l simtea tot mai la capat, dupa o viata in care timpul i-a fost, aproape de regula, irosit, impiedicat, otravit, intors de la cele ce i s-ar fi cuvenit. Dar marea sa implinire a reusit sa ne-o daruiasca: este cartea “O istorie sincera a poporului roman”
Profesorul Florin Constantiniu: “Datoria cea mai sfanta a clasei politice din Romania este sa readuca Basarabia in frontierele romanesti”
Hristos cel înviat – temelia unirii între Dumnezeu şi oameni! Pastorala Inalt Preasfintitului Teofan, prin harul lui Dumnezeu arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
Statului îi revin respectarea legii şi a îndatoririlor cetăţeneşti, iar Bisericii, respectiv lui Dumnezeu, îi dăruim trupul şi sufletul. De aceea creştinul trebuie să lupte pentru drepturile fundamentale ale credinţei sale.
Iubiţi sufletele voastre: lăsaţi copiii să se nască! Daţi-le dreptul la viaţă şi dreptul la Viaţă veşnică. Ei sunt daruri de la Dumnezeu. Duminica, de sărbători, de ziua lor, de drag, în zori şi înainte de culcare, la masă, în vacanţă, în fiecare ceas, dăruiţi-le copiilor voştri pe Dumnezeu: Evanghelia, Credinţa, Botezul, Ortodoxia, Tainele, Viaţa.
Larry Watts a fost printre primii care a reuşit să parcurgă toate aceste documente şi, iată, să ne ofere o imagine cât mai aproape de adevăr despre această perioadă din istoria românilor.