Iulian Leca: In final, lectia de democratie a lui Traian Basescu este aceasta: sa ne invete cum 8 milioane de voturi impotriva sunt mai putine decat 5 milioane pentru.
Tinand cont de faptul ca presedintele nedemisionat s-a inconjurat de agenti anti-Romania din grupul mondial de interese patronat de George Soros, recte Monica Macovei, Mihai Razvan Ungureanu et eiusdem farinae, avandu-l ca vector pe Andrei Plesu si ca motor Grupul pentru Dialog Social infiintat de Silviu Brucan, putem spune ca Traian Basescu a aprins deja lumanarea de pe coliva Romaniei.
Prin anii 1970, un redactor şef adjunct de la “România liberă” mi se lăuda: “Pe mine mă cunoaşte şi mă apreciază şi tovarăşul Voitec. Odată, la o adunare populară, m-am aşezat pe bancă lângă el şi mi-a zis enervat: Bă boule, nu vezi că te-ai aşezat pe pălăria mea?”
Ajunși la o bătrânețe urâtă, Liiceanu și Pleșu critică tot poporul, cu tărie și talent. Nu-l bagă-n seamă nici măcar pe Darwin care le-a făcut arborele genealogic. Pe lângă Cel Mare sunt pisicuțe care au curata labă, vorba lui Eminescu.
Cetăţenii români, care în ziua referendumului se află în altă localitate decât cea de domiciliu, pot vota la orice secţie de votare din această localitate, urmând a fi înscrişi într-o listă suplimentară, pe baza actului de identitate.
Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suvernare a poporului român.
In 2007 toată campania de dinaintea referendumului a fost una în care s-au bătut Băsescu şi “mogulii”. Aceeaşi “moguli” care astăzi cer din nou demiterea lui Traian Băsescu, dar care între timp au devenit “moguli buni”. Ce bizară este istoria.
Din pacate, chiar in jurul celui mai simpatic presedinte al Romaniei de pana acum – l-am numit pe Traian Basescu – roiesc cele mai nefaste javre din istoria recenta a tarii. Mi-era drag Basescu dar mai drag mi-e Adevarul. Pentru cei care chiar isi doresc sa inteleaga ceva, recomand articolele edificatoare de aici:
Brucan s-a asigurat ca progeniturile fostilor nomenklaturisti vor prelua fraiele acestei forte, acestui “arbitru” al democratiei indiferent de formatiunile sau ideologia care se afla la putere: Societatea Civila, un for indispensabil oricarei democratii autentice.
Gabriel Liiceanu susţine că a scris pamfletul său pentru a elibera societatea românească de „figura emblematică şi dominatoare a lichelei ieşite din comunism şi care se pregătea acum să facă din nou istorie”. Ceea ce îmi aminteşte de un aforism care spune că revoluţiile sunt declanşate de visători, continuate de naivi, iar de ele profită lichelele. Nu-i cunosc autorul. În orice caz, nu este vorba de Kant…