În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, grupuri din Securitate şi Armată, pregătite de o bună bucată de vreme pentru o schimbare în regimul de la Bucureşti, pun punct final operaţiunii începute la Timişoara cu câteva zile în urmă abandonându-l pe Ceauşescu.
“Rolul de principal exponent al neorollerismului a fost rezervat lui Lucian Boia. Pe cât de conştiincios şi-a fǎcut datoria în calitate de secretar cu propaganda în Biroul Organizaţiei de Bazǎ a Partidului Comunist Român de la Facultatea de Istorie, pe atât de zelos s-a dovedit a fi în „rescrierea” istoriei românilor,
La Moscova se stie, mai bine azi, decat ieri, ca interesele Washingtonului nu-si au limita geopolitica la frontierele Federatiei Ruse. Puterea actuala de la Kremlin are reprezentarea corecta a dimensiunilor si fortei opozitiei interne, a carei incurajare si sustinere externa deranjeaza mai mult ca oricand.
Istoricul Dinu C. Giurescu, filosoful Alexandru Surdu, inginerul agrochimist Cristian Hera şi inginerul chimist Bogdan Simionescu au fost aleşi, joi, vicepreşedinţi ai Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.
Diseară, joi 24 aprilie, la ora 19, la librăria Humanitas Cişmigiu, Lucian Boia îşi lansează ultima sa mizerie, publicată de editura Humanitas. Participă directorul editurii, Liiceanu, şi probabil şi reprezentanţi de la Ambasada Ungariei şi de la Fundaţia Soroş pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, Willy Schuster, Sabin Gherman, Horia Roman Patapievici, Alina Mingiu Pippidi, Mircea Toma, Sorin Lavric.
Fostul sef al departamentului central de analiză al SRI, Ionel Niţu, a acordat recent un interviu conducerii cotidianului BURSA, in care face diferite previziuni privind viitorul Romaniei. Vom vedea, in…
Nicolas J. Roncea presents his new project entitled “Eight”: a preview of this triple album is available directly on YouTube
O lectură de aproximativ două ore, despre un grup de rockeri, în perioada de dinainte de Revoluție si imediat după. Din copilărie, până la vârsta adolescenței, muzica rock a fost un liant între personaje, o punte către formarea personalității acestora și, nu în ultimul rând, un mod de viață, cu frustrări și împliniri.
Imensitățile de tăcere prăvălite metodic și diabolic asupra lui Eminescu au luat locul, ca formulă de neutralizare/ anihilare, mai vechilor ponegriri spectaculoase de genul inepțiilor publice emise de micii Zoili de la „Dilema“ sau de-alde Patapievici.
Dar cu aceştia chemaţi, cari sînt mulţi, nesfîrşit de mulţi, nu sporeşte comunitatea creştinã: puţini sînt cei aleşi şi puţini au fost de-apururi.