Dar a mai apărut un caz care a trecut neobservat, mai ales în media românească. La 10 iunie 2011, pe o stradă din Moscova, este împușcat mortal fostul colonel de tancuri Iuri Budanov. Asupra lui s-au tras dintr-o mașină șase gloanțe dintr-un pistol cu amortizor, patru lovindu-l în cap. Mașina și arma crimei sunt găsite ulterior abandonate pe o străduță lăturalnică.
Aș vrea să aduc în discuție un fenomen larg răspândit în ultima perioadă marcată de evoluția spectaculoasă a mijloacelor de comunicare și informare, în special a internetului. Este vorba de o adevărată bătălie din umbră, prea puțin cunoscută, dar nu mai puțin importantă, care se desfășoară zi de zi, ceas de ceas, 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptâmână, chiar și în acest moment este în plină desfășurare. Principalul câmp de luptă, dar nu singurul, este internetul, iar ținta luptei este mintea și creierul cetățenilor din lumea întreagă.
La ora actuală, România are două perspective clare de viitor în față: cea a prăbușirii economice și sociale din lipsă de contributori și cea de a doua cu care se confruntă actualmente țările occidentale, a migrației excesive și a noilor minorități etnice și culturale scăpate de sub control.
“La 12 Octombrie Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a pronuntat sentinta în procesul unor spioni si teroristi parasutati de serviciul de spionaj american pe teritoriul tarii noastre, pentru a desfasura actiuni de spionaj, terorism si alte forme de activitate subversiva împotriva Republicii Populare Române… Au fost condamnati la moarte si confiscarea totala a averii… Oamenii muncii au primit cu profunda satisfactie dreapta sentinta a Tribunalului Militar.”
În aceste zile se împlinesc trei ani de la evenimentele numite generic Războiul ruso-georgian, un război scurt, de cinci zile, dar plin de învăţăminte politice şi militare, mai ales prin prisma atitudinii şi comportamentului agresiv al Rusiei, care se poate oricând repeta, dar şi prin performanţa neconcludentă a armatei ruse, care este departe de a fi ceea ce speră să arate, mai ales în confruntarea cu un adversar net inferior din punct de vedere militar aşa cum este Georgia. Articolul este scris acum un an, dar evenimentele de până acum îl confirmă.
Am menţionat în articolul precedent (Robert Gates, Libia şi NATO) unele dintre realizările internaţionale ale Rusiei din ultima vreme. Împotmolirea NATO în Libia, implicit cu scăderea de credibilitate a alianţei ca şi o forţă coerentă, discursul lui Robert Gates în care se avansa ideea abandonării NATO de către SUA, visul de şapte decenii al Rusiei, respectiv scoaterea americanilor din Europa, precum şi altele. La acestea se adaugă şi evenimentele ultimelor zile.
Mosteniri imperiale in Comintern si organele de securitate sovietice: Tentative de a nega faptul ca Valter Roman si Leon Tismaneanu au fost agenti sovietici au fost facute individual de membri ai familiilor lor. In cazul lui Tismaneanu, statele de plata ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indica faptul ca era platit cel mai bine, dintre cei 26 de agenti de pe lista, surclasand agenti semnificativi ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman
“[Romanii sunt] un popor fara istorie… destinati sa piara in furtuna revolutiei mondiale… [ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevolutiei si [vor ] ramane astfel pana la extirparea sau pierderea caracterului lor national, la fel cum propria lor existenta, in general, reprezinta prin ea insasi un protest contra unei marete revolutii istorice… Disparitia lor de pe fata pamantului ar fi un pas inainte.”
“Din momentul dezertarii sale, domnul Pacepa si-a schimbat de mai multe ori povestile. Aceste modificări, conform Departamentul de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au interogat, au creat dubii privind veridicitatea sa.”
An de an, liderii statelor puternic industrializate se întâlnesc pentru a discuta modalităţi de rezolvare ale principalelor probleme mondiale. În ultima vreme însă, au existat voci care au susţinut că la astfel de reuniuni nu ar trebui să lipsească puternicele ţări emergente precum India sau China