Foreign Press News & Photography from around the World as well as Geopolitics
Mediafax: Prestigioasa publicaţie americană Vanity Fair acuză lejeritatea cu care anumite medicamente pot fi aprobate de instituţia de profil din Statele Unite şi apoi vândute populaţiei după ce au fost…
“Orice declaratii cu privire la posibila descentralizare a Republicii Moldova si a deplasarii granitelor intr-o directie sau alta nu genereaza partii ucrainene decat nedumerire si ingrijorare”
Omenirea, spune Rosenau, a intrat intr-o perioada politica postinternationala, care este marcata de turbulenta la scara mondiala. Sistemul mondial nu mai are ax si directie (fluxurile sale sunt contradictorii, cu directii care se rastoarna axial de la un moment la cel urmator, sporind incertitudinea si declansand anomalii in cascada).
Într-o discuţie pe care am purtat-o cu el împreună cu Nicolae Negru, l-am rugat pe George Friedman să aplice metoda sa de predicţie a viitorului asupra Republicii Moldova. Analizând mutările posibile de pe tabla de şah, ne-a spus franc că Rusia nu se va retrage de la Nistru. Nici în ruptul capului. Să nu ne facem iluzii. Pentru ruşi, afirmă politologul american, Transnistria este o linie strategică de apărare pe care nu au cum s-o abandoneze. Iată de ce suntem sortiţi să rămânem între tranşeele unui nou şi inevitabil război rece.
Da, e adevărat că „sunt domenii în care România cooperează foarte bine cu NATO, a confirmat el. Dar în vecinătatea estică a României, deci şi a NATO, persistă conflictele îngheţate de pe Nistru şi din Georgia, iar aici Rusia „trebuie să probeze în fapte declaraţiile de bune intenţii“. Şi, pentru a sublinia greutatea spuselor sale, a adăugat în stilul său caracteristic, nu neapărat protocolar: „Ceea ce spun acasă sau în alte împrejurări am spus şi avându-l pe preşedintele Medvedev în stânga mea“.
Problema pe care România o are este că lumii îi pasă de ea. Mai precis, imperiile se ciocnesc acolo unde se află România. Ultima repetiţie a fost Războiului Rece. Astăzi, în acest moment, lucrurile par mai uşoare sau cel puţin mai puţin disperate decât erau înainte. Totusi, aşa cum am discutat în Borderlands, marile puteri s-au exprimat clar din nou şi, prin urmare, România devine şi mai importantă pentru alţii. Nu îmi este clar dacă românii realizează pe deplin deplasarea vânturilor geopolitice. Ei cred că pot să se ascundă în Europa şi probabil că pot, dar eu bănuiesc că istoria va ajunge din nou la România.
Indeosebi ca centru al traficului si al drumurilor, bazinul pontic realizeaza cel mai bine imaginea unei rascruci deschise tuturor influentelor. Doua mari cai se indreapta de la malurile Marii Negre catre Asia Centrala: una, cea mai veche, are ca punct de plecare porturile Crimeei, merge de-a lungul Marii de Azov, urmeaza cursul Donului, se indreapta prin stepa catre varsarea Volgai si, trecand intre Ural si Caspica, se abate spre Turkestan, pentru a regasi in inima marilor masive muntoase ale Asiei marginile misterioase ale tarii serilor, stramosii actualilor chinezi. Acesta este „drumul matasii” venit din Extremul Orient, care a fost parcurs de caravanele negustoresti din antichitatea cea mai indepartata pana in secolul lui Pegolotti.