“Urmarim cazul Vardenean cu maxima atentie. Ambasada noastra de la Chisinau lucreaza asupra lui folosind atat mijloacele oferite de cadrul OSCE cat si direct cu partenerii nostri din Uniunea Europeana.”
Din păcate, nici statul român nu este prea interesat de păstrarea identităţii culturale a acestor fraţi, altfel nu ne explicăm tăcerea continuă asupra acestui subiect, mai ales când există posibilitatea unor negocieri directe, între vecini şi aliaţi.
Situaţia la nivel global devine din ce în ce mai tensionată, în contextul în care reuniunile şi summiturile diverselor organisme cu vocaţie globală, BANCA MONDIALĂ, FMI, OMC, G-8 şi G-20, la care putem alătura întâlnirea TRILATERALEI pentru EUROPA (la BUCUREŞTI), a Grupului BILDERBERG (în SPANIA), PARLAMENTULUI EUROPEAN şi COMISIEI EUROPENE alături de Biserica Catolică şi marile loje ale diverselor Ordine Masonice (octombrie, BRUXELLES), nu reuşesc să identifice soluţii viabile şi consensuale pentru „îmblânzirea” crizei globale şi a modului în care trebuie concepută NOUA ORDINE MONDIALĂ.
Statuia lui Matei Corvin, regele roman al ungurilor, a fost reinaugurata sambata, 2 aprilie 2011, la Cluj Napoca, sub stindardele “Ungariei mari”, in dispretul autoritatilor nationale romanesti si sub spectrul mutilarii adevarului istoric prin eliminarea ilegala a placii dispuse de Nicolae Iorga pe soclul statuii in 1920, prin care era confirmata nationalitatea romana a lui Mathias Rex.
In incheiere, va rog sa investigati in ce masura cei peste 800.000 de euro cheltuiti pana acum de cuplul Manolescu Apolzan sunt justificati, ce se intampla cu Declaratiile de Avere si Interese nedepuse de domnul ambasador in ultimii doi ani, daca se afla in stare de incompatibilitate si ce recomandari oficiale i-ati face dvs, acum, la batranete.
“Fostii oficiali ai Ambasadei care au lucrat cu el l-au etichetat pe Baconschi drept « util » pentru marea majoritate a chestiunilor”. – Telegrama Wikileaks
Cam asa se vede deci Romania de la Paris, care este; bagam pe Ceausescu la inaintare, ceva frica, doua demersuri cu conceptuale si idei hicicochiene, si un chil de orfelinate, ceva despre “apartamentele stereotipe ale iepocii ceaushiste” si gata bouillabaissa. Tare.
Bucurestiul isi explica detaliat “pozitia” cand lucrurile sunt neclare si aliatii nu au luat inca o hotarare, dar tace prelungit dupa luarea deciziilor si trecerea la actiune. Cine poate lua in serios un asemenea aliat? Ce credibilitate in lume are o asemenea tara?
Liderii noştri politici au fost prea ocupaţi să se lupte pentru puterea vremelnică, lăsând problema minorităţii române din ţările învecinate în “grija” serviciilor secrete, de cele mai multe ori neinspirate în abordările de ansamblu. O stare de fapt greu de contestat şi revoltătoare.
De ce tace Guvernul României? Nu este tăcerea sa expresia complicităţii trădătorului? În buna mea credinţă, până când nu voi fi contrazis de Serviciul Naţional de Informaţii pentru Securitate Naţională, însărcinat cu Apărarea Constituţiei României, nu pot decât să sper: “Nem, nem, nem sohat!”.