Am fost un tânăr care voia libertate. Peste mine a trecut şi Piaţa Universităţii (Partidul „Mişcarea pentru România” al lui Marian Munteanu) şi deziluzia numită C.D.R (Emil Constantinescu). Nădăjduind că va fi mai bine, am ajuns la 44 de ani.
Editura SINGUR anunţă crearea unei serii de 50 de volume de poezie română CU RIMĂ, purtând genericul: “Întoarcerea poetului risipitor”. Proiectul a fost demarat cu condiţia expresă a eliminării oricărui tip de jurizare.
Tabăra de Creaţie Literară a Revistei SINGUR a pus fundamentul unei mişcări culturale viitoare importante în orizontul mişcării literare româneşti contemporane. Prima sa ediţie a convins finanţatorii, nu a dezamăgit sub nicio formă publicul şi a motivat participanţii spre a se dori prezenţi şi la ediţia următoare.
Nu pot zice nimic „avizat”, că nu sunt membru U.S.R., ceea ce poate părea ciudat pentru „o parte a presei” care a zis că sunt. Dar cum să dispar din centrul acestor evenimente? Din preajma acestor băbuţe gălăgioase care mereu vor găsi ceva de bârfit peste gardul ce le separă? Nu pot rata acest spectacol, nu-mi permit (neavând televizor, radio şi necumpărând ziare) absenţa, cu ce mi-aş umple timpul?
Ah, ce-mi place să fiu SINGUR!
Markov acesta, pus de alţi dobitoci cu funcţii mai mari, desigur, emite următoarea incredibilă axiomă (despre România): “Această ţară există graţie faptului că mii de soldaţi de-ai noştri au eliberat-o de sub jugul otoman. Cum poate să se întoarcă împotriva celui care a creat-o, care i-a făcut bine? Istoric, Rusia este tatăl României”. E democraţie – putem spune orice, dar orice axiomă trebuie demonstrată mai întâi.
Volumul a apărut exact cum l-a scris autorul, fără modificări şi corecturi, tocmai pentru că astfel s-au păstrat autenticitatea şi farmecul scrisului, abordându-se stilul direct, frust, fără sclipiciuri inutile. Vi-l recomand cu toată căldura.
“În mediul online am senzaţia că totul zboară în necunoscut, poate chiar dispare. Prefer revista pe hârtie, care mi se pare că are mai multă durabilitate, dar la care îmi place şi culoarea, îmi place şi mirosul, îmi place să o simt, ca pe-o femeie. Femeia mea, revista!”