Mă mir că acest co-traducător al lui Heidegger n-a învăţat nimic din „Sein und Zeit”, că logica i-a rămas străină şi duşmană. Mă aşteptam ca Liiceanu să ne spună, în sfîrşit, cum de a primit cadou toată infrastructura „Editurii politice”, să ne spună şi nouă dacă ştia că soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel, şi Gabriela Adameşteanu, colaboratoarea sa de la GDS, semnaseră cîte un angajament cu DIE!
Până acum, România nu a prins niciun „ilegal” şi niciun trădător din serviciile de informaţii, ministerele Apărării, de Externe, de Interne, din parchete, adică din zonele cu informaţii secrete de importanţă majoră. Ar fi bine ca ei să nu existe, dar probabil aşa sperau, de exemplu, şi canadienii, americanii, germanii.
Directoarea de la “Patria” nu a înţeles purtarea lui Mungiu, mai ales că acesta nu are cu ce se mândri, fiindcă filmul lui, de o calitate tehnică execrabilă, e slab, a auzit numai vorbe grele de la spectatori, cică niciodată nu a auzit de atâtea ori repetat cuvântul „ruşine”.
Ultimele declaraţii ale liderilor europeni induc teza conform căreia statele uniunii trebuie să renunţe treptat la suveranitate în favoarea unui conduceri centralizate cu sediul la Bruxelles.
Suntem cufundaţi într-un nor de vorbe. Unii până la mijloc, alţii până la umeri, alţii cu totul, cu toată viaţa lor. Cuvinte lipsite de rost şi de greutate, cuvintele lumii acesteia. Le zicem informaţii, dar cele mai multe sunt cel mult nimicuri, dacă nu bârfe sau chiar cuvinte de batjocură; cuvinte de slavă deşartă sau lascive, precum trupurile îmbibate cu plăceri, ori cuvinte mânjite în noroiul patimilor de ocară.
Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, de la Brăila, Festivalul ce-l acompaniază, Cursurile de Măiestrie Artistică oferite de marea soprană Mariana Nicolesco, creatoarea şi sufletul acestor evenimente, constituie un reper major al culturii noastre contemporane.
Deviza anterioară, “Patrie şi Onoare”, instituită prin Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii (în vigoare), este parte a însemnelor uniformei şi a insignei de serviciu a personalului operativ al serviciului. Comunicatul postat pe noul “site” al SRI nu precizează dacă noua deviză va implica şi o iniţiativă legislativă de modificare a Anexei 1 a legii anterior menţionate, prin care este aprobată insigna de serviciu.
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.