Din cap. I aflăm astfel că ,,Ţinutul Secuiesc este o regiune a Europei” – nicidecum nu face parte dintr-o ţară ce se numeşte ROMÂNIA! – ,,unde din punct de vedere peisagistic (!) sunt îndeplinite toate condiţiile necesare dăinuirii şi dezvoltării unui grup etnic”.
Sunt doar câteva exemple despre gravele omisiuni ale unei lucrări destinate elevilor de etnie maghiară din judeţele Covasna şi Harghita, din ciclul gimnazial, carte editată din fonduri publice, şi care, prin conţinutul şi mesajul său antiromânesc aduce grave prejudicii, pe termen mediu şi lung, unei convieţuiri interetnice normale,
DOCUMENT. “Manualul” “Istoria Secuilor”, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari. O provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici
Ionel Bratianu: „Statul român are dreptul să ceară tuturor cetăţenilor săi să cunoască limba statului. Este în interesul tuturor locuitorilor acestei ţări să cunoască limba oficială, căci numai astfel se pot închega legăturile sufleteşti între toţi locuitorii unei ţări care trebuie să aibă aceleaşi interese generale şi aceleaşi năzuinţe”
Reverberaţii şi valorizări contemporane privind Dictatul de la Viena reflectate în mass-media din Transilvania
Pe blogul lui Dan Tanasă, i-am văzut pentru prima data fotografia sub titlul: ’’UN MAIMUŢOI. Profesorul Valentin Stan la universitatea de vară a extremiştilor maghiari’’ Nu mi s-a părut un maimuţoi, ci mai degrabă un şoricel ameţit între doi motani unguri, care păreau în dilemă ce să facă cu amărâtul de şoricel bucureştean: să-i mai dea palincă sau să-l dea pe labele pisoilor secui…
“Roşia Montană este şi o valoare transilvană comună care trebuie păstrată.” Adica, in traducere, aurul ne apartine si noua, maghiarilor; pentru ca banuim ca nu se refera la satucul din Tara Motilor, unde ungurii se mananca pe paine. Iar cand va ocupa Ungaria din nou Transilvania o sa-l extragem numai noi ca sa-i facem o statuie din aur lui Viktor Orban, pare sa mai spuna sublocotenentul lui Laszlo Tokes.
Ultima aventură europeană a domnului Gyorgy Frunda a sucombat în mod penibil, obligându-l pe domnia sa să priceapă că democraţia este mult mai mult decât afirmarea unor meschine interese, fie ele şi de grup. Nu e vorba de aprecierea mea, ci de cea a Comisiei juridice a Consiliului Europei
Asadar, Senatul Romaniei, nu Parlamentul de la Budapesta, a votat varianta UDMR, trecuta prin… aprobare tacita, presedintele de sedinta, domnul Melescanu, invocand ca “nu era indeplinit cvorumul de vot”, “fara sa fi avut loc niciun fel de dezbatere, fara niciun fel de discutie in public”, fiind, totusi, vorba “despre o chestiune de interes national, despre reimpartirea, pe regiuni, a Romaniei”! Or, in 1968, propunerea de revenire la judete a fost publicata in presa, spre dezbatere publica, nu pe tacute, nu pe furis, nu departe de parerile romanilor.
“In spatele zilei de doliu Trianon, există o nouă putere, cea a solidarităţii naţionale transfrontaliere a maghiarilor din Bazinul Carpatic “