La frontiera Romaniei se proiecteaza un nou construct militar multinational si chiar se comenteaza ca si Romania ar trebui sau ar putea sa intre in el, dar la Bucuresti nici oficialitatile, si nici macar media nu par prea interesate de subiect. De data asta, responsabilii politicii noastre externe nu sunt insa de dojenit, ci, dimpotriva, de felicitat. Proiectul e, la prima vedere, hazardat si oricum de neluat in serios.Trebuie stiut mai precis despre ce e vorba. Cat priveste presa ,are ea subiecte mai savuroase pentru un public pe care l-a format asa cum si l-a format.
Stirea, in sine, ar trebui sa fie de-a dreptul socanta: cele patru state din grupul de la Visegrad (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria au lansat o structura militara comuna, care va fi si nu va fi in NATO. Detaliile se vor clarifica si anunta de acum incolo.
O prima intrebare: de ce-ar fi nevoie de asa ceva?Cei patru sunt state membre ale NATO. Nu mai functioneaza oare “principiul muschetarilor”, toti pentru unul, unul pentru toti, inscris in actul fundamental al Aliantei Atlantice? Sunt cei patru, impreuna, mai redutabili militarmente decat cea mai puternica alianta militara din istoria omenirii? Unde mai pui ca Statele Unite mai propun europenilor inca o platosa de aparare, scutul spatial antiracheta, care va acoperi intregul alreal al Aliantei si cu care Washingtonul se straduieste sa-i imbie pe membrii NATO. Asa stand lucrurile, ce rost ar mai avea proiectul lui V4?
Apoi: un astfel de format (militar) nu se face pentru ceva, se face impotriva a ceva, impotriva cuiva. Cine sa fie oare potentialul adversar? Pentru a-l identifica (desi nu-i greu), cateva constatari. In ce priveste Europa, au intervenit situatii noi: UE se impotmoleste si se destructureaza, NATO se centrifugheaza, America se dezintereseaza, Rusia se activizeaza, Germania pare mai interesata de relatia Est (in primul rand Moscova) decat de restul continentului, din care traditional, ideologic, prin uniuni si aliante face parte chiar institutional.
O Europa, asadar, si ea, tot mai centrifuga. Un blogger vorbeste de “blocanizarea” Europei si schiteaza pe harta continentului o serie de entitati cu interese comune specifice: inima UE (Germania si Franta), atlantistii (Marea Britanie, Irlanda, Islanda), balticii (scandinavii si ex-sovieticii), periferia sudica (Spania, Portugalia, Italia, Grecia), visegrazii (si cei ce ar fi “tentati” de acest grup – Romania, Bulgaria). O asemenea categorisire are in vedere, in mod clar, relatiile cu Rusia, in ce masura diversele state sau regiuni europene vad in Moscova un partener, competitor, potential inamic sau subiect neutru.
Cei din V4, parte a “Noii Europe” botezata astfel de un fost sef al Pentagonului, sunt cei mai sensibilizati de activizarea Rusiei si apropierea ruso-germana. Ceea ce-i face sa recurga la formula interberlica de alianta central-europeana cu sprijin (nu prea) brtitanic si francez imaginata de Pilsudski, dar facuta praf de Hitler si Stalin, sau, mai pe inteles, de Ribbentrop si Molotov. Ca Romania si Bulgaria, din motive diferite, ar fi tentate sa se alature acestei noi “aventuri militare”, cum o numeste George Friedman de la Stratfor, ramane de vazut.
Nici Rusia nu pare prea deranjata de idea central-europenilor, nu s-a pronunta (inca).
Furtuna intr-un pahar cu apa sau “aripa de future” care va devasta ordinea postrazboi rece si va reaseza altfel echilibrul si dezechilibrele in Europa? Joc de glezne al lui V4 sau joc cu focul? (inforusia)
Corneliu Vlad
