Motto: “Ni s-a spus ca niciodata nu se va reamplasa din nou Statuia Libertatii in Arad. Si ea exista astazi. Mai ieri, am auzit un politican roman spunand ca niciodata nu va fi autonomie teritoriala. La care putem raspunde, de asemenea, doar cu: sa asteptam pana la capat. Daca vom fi uniti, cuvantul romanesc niciodata va insemna in maghiara in curand.” – Marko Bela, vicepremierul Romaniei

Luni, 28 Martie, Curtea de Apel Craiova urmeaza sa se pronunte in cazul UDMR si Lajos Kossuth contra Romaniei. Vezi Procesul Kossuth si Scrisoarea Deschisa catre Boc privind interesele UDMR si ale Ungariei. Cum a fost, ce s-a intamplat. Romanii ardeleni au ramas doar cu ziarele Cuvantul Liber si Cuvantul Libertatii. Multumim tuturor! FOTO/INFO

UPDATE: Am invins! Curtea de Apel Craiova i-a trimis pe Lajos Kossuth si tot UDMR-ul, in Targu Mures, acolo unde le e locul: jos, la Iancu la statuie. Avram Iancu suntem toti!

Dupa o expunere privind autorul etnocidului la adresa romanilor ardeleni din perioada pasoptista, Lajos Kossuth, realizata de ziaristul Dorin Suciu, prezentam mai jos, in exclusivitate, file din istoria acestui Proces cu adevarat istoric:

Dorin Suciu: Argumente împotriva existenţei unei străzi cu numele de Kossuth

Kossuth nu a recunoscut nici un drept naţiei române în afara „dreptului” de a se dizolva în naţiunea ungară. În articolele de fond pe care le scrie în Pesti Hirlap consideră că primul obiectiv care trebuie realizat este „uniunea” Transilvaniei cu Ungaria, ca o „condiţie a extinderii şi dezvoltării naţiunii ungare”. Pentru Kossuth faptul că populaţia majoritară a Transilvaniei era românească constituia un element secundar. De fapt, nici nu a menţionat în scrierile sale existenţa şi locul românilor în noua structură statală care urmărea refacerea regatului „Coroanei Sfântului Ştefan”.

Kossuth dorea să le ia românilor, dar şi sârbilor, slovacilor şi saşilor, ceea ce aproape un mileniu de teroare nu reuşise să le ia: identitatea naţională. „Eu niciodată, dar niciodată sub sfânta coroană maghiară, altă naţiune sau naţionalitate decât cea maghiară nu voi recunoaşte. Ştiu că sunt oameni şi rase de oameni, care vorbesc altă limbă, dar mai mult de o naţiune aici nu e.” (Magyarország története, VI/1, Budapest, 1979, p.164)

A fost total lipsit de înţelegere faţă de români, pe care i-a tratat cu o superioritate condescendentă, chiar cu dispreţ, arătând faţă de ei o intransigenţă nejustificată şi nelimitată. Rămâne ca un document de referinţă Proclamaţia din 10 octombrie 1848, prin care îi soma în termeni ultimativi şi injurioşi pe români – numindu-i „gunoaie ingrate” – să revină la „ordine şi supunere legală”. Le impunea, de fapt, să accepte unirea Transilvaniei cu Ungaria şi să renunţe la recunoaşterea lor ca naţiune. Nu e de mirare că rezultatul proclamaţiei a fost să genereze o confruntare de o gravitate deosebită între români şi maghiari. Kossuth a fost autorul moral al unui veritabil etnocid.

Conducătorul revoluţiei ungare de la 1848 a fost însă categoric împotriva oricărei emancipări naţionale a românilor. După el, condiţia de a li se crea o situaţie socială şi economică acceptabilă românilor era ca aceştia să înceteze a se considera o naţiune aparte. Kossuth declara într-un discurs ţinut în Dieta de la Pozsony (Bratislava) : „Dorinţa românilor de a se bucura de o existenţă politică naţională deosebită este irealizabilă deoarece ea ar duce la distrugerea unităţii statului ungar. (…) De va fi nevoie, sabia va tranşa chestiunea.” (Bariţiu apud ML G., 223)

Violenţa la care s-a recurs împotriva românilor în prima jumătate a anului 1849, când Transilvania a fost recucerită de trupele guvernului ungar,  a fost prefigurată de proclamaţia lui Kossuth din 22 decembrie 1848 care vorbeşte despre lipsa capacităţii de a înţelege şi miopia politică care îl caracterizau pe conducătorul Revoluţiei ungare. „Plin de injurii la adresa lor, numindu-i «mercenari plătiţi», «hoardă mai josnică decât vita», «bandiţi valahi», el îndeamnă pur şi simplu la «exterminarea» românilor şi a tuturor duşmanilor.” (Liviu Maior, 1848 – 1849, Românii şi ungurii în revoluţie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 378)

Însuşi Bălcescu, după aflarea dispoziţiilor date de Kossuth privind organizarea unei expediţii totale împotriva lui Iancu, scrie: „Kossuth a guvernat rău şi slab, el mi-a dovedit şi mai mult că un demagog nu poate fi un om de stat. El a pierdut Ungaria.” (N. Bălcescu, Opere, Corespondenţă, IV, p. 228)

Din corespondenţa lui Lajos Kossuth reiese că el a sugerat intervenţia Franţei şi Angliei, cărora le ceruse să sprijine Revoluţia Ungară, să împiedice dezvoltarea mişcării de eliberare care începuse să se contureze în Principatele Române, invocând „spectrul pericolului” acesteia. Motivul real era, aşa cum scria Kossuth, că „schimbarea situaţiei în Principate, putea produce un efect moral incalculabil asupra românilor din Ungaria.”

Kossuth a negat până în ultima clipă a Revoluţiei ungare identitatea naţională a românilor şi i-a tratat ca pe un popor de ţărani barbari şi inculţi, căruia, dacă i se îmbunătăţea soarta, putea deveni conştient de drepturile sale fireşti ca naţiune şi deci primejdios pentru „naţiunea ungară”.

Kossuth a aprobat instaurarea unui regim de teroare în Transilvania prin numirea în funcţia de comisar civil pentru Transilvania a lui László Csányi, un intim al său, care îi ura visceral pe români şi care a asmuţit împotriva lor „tribunalele de sânge” şi a transformat gărzile naţionale ungare în „echipe de vânătoare” care au masacrat femei, copii şi bătrâni. În ciuda cererilor insistente ale generalului Bem, Kossuth a refuzat să-l retragă pe acest călău paranoic al românilor dar şi al saşilor.

Kossuth i-a urmărit cu o ură neîmpăcată nu numai pe români, ci şi pe saşii transilvăneni din cauză că s-au opus “luptei pentru libertatea maghiară”. Într-o scrisoare adresată la 17 martie 1849 generalului polonez Bem, comandantul armatei ungare în Transilvania, îi scrie cu ocazia cuceririi Sibiului de către armata rusească: „Să-i arestaţi pe cei mai de seamă conducători ai răzmeriţei săseşti, predându-i comisarului guvernamental Csányi”. Acesta urma să-i trateze ca ostatici, iar “dacă ruşii nu se vor retrage neîntârziat din ţară sau dacă se va constata fie şi cea mai mică opoziţie din partea saşilor, aceştia vor fi consideraţi vinovaţi de cea mai josnică trădare de ţară, vor fi duşi în faţa unui tribunal militar şi vor fi grabnic pedepsiţi cu moartea”. Conducătorul saşilor, Ştefan Ludwig Roth, a fost, aşadar, condamnat la moarte prin chiar această scrisoare a lui Kossuth. Procesul său a fost o farsă!

Despre caracterul lui Kossuth spune multe scrisoarea trimisă de el, la 1 aprilie 1849, lui Csányi, comisarul pentru Transilvania, în care îi da indicaţii despre cum urmează să fie trataţi saşii: “Ne găsim în jenă financiară. (…) Oricum, pune-i pe saşi să plătească gras. Să plătească 2.000.000. (…) Dacă se opun, ordonă să fie executaţi…” Împuternicit de Kossuth, Csányi va ordona personal împuşcarea lui cărturarului Stephan Ludwig Roth la 11mai 1949. (Cf. Folberth, Procesul lui St. L. Roth, Graz-Köln 1959).

Maghiarii înşişi ar trebui să-şi revizuiască imaginea romantică despre Lajos Kossuth, care nu are nimic a face cu personajul istoric real care a fost acesta. Reprezentant al radicalismului ungar, Kossuth a fost un „agitator politic” care din cauza exceselor sale a intrat în conflicte grave cu contele Istvan Széchenyi, considerat şi astăzi drept  „cel mai mare ungur!” Încă din 1841, Széchenyi scria despre Kossuth în următorii termeni: „Dac eu îi trezesc pe cei adânc adormiţi, aprinzând focul sub cazanul unguresc rece ca gheaţa, Kossuth îi mână pe cei care abia s-au trezit până fac febră, iar cazanul, oricum prea cald, va exploda” (Magyar Revay Lexicon, XVII, p. 81).

În “Fragmente de program politic”, din 1847, Széchenyi l-a avertizat pe Kossuth personal: “N-aveţi decât să aţâţaţi toate naţionalităţile până la furie împotriva maghiarilor, (…) să biciuiţi interesele monarhiei comune până la ultimele consecinţe şi să umpleţi până la refuz paharul represaliilor cu veninul dumneavoastră – şi o să vedeţi ce o să iasă” (MRL, XVII, p. 129).

O părere negativă despre Kossuth are şi Bertalan Szemere, fostul prim-ministru al guvernului său. Acesta a scris despre Lajos Kossuth că acesta s-a purtat de la început ca un autocrat şi că a sfârşit ca un laş abandonându-şi patria cu o săptămână înainte de lupta finală de la Şiria pentru a fugi în Turcia şi îl va acuza de duplicitate. În exilul sau din Italia „stilul său autocratic şi manierele sale intolerante vor distruge orice orice influenţă reală asupra comunităţii revoluţionarilor expatriaţi”. (Enciclopedia Wikipedia)

Nu în ultimul rând, Kossuth a provocat  rănile nevindecabile pe care memoria colectivă a generaţiilor de români ardeleni nu le poate uita. În perioada în care el a condus guvernul revoluţionar ungar au fost distruse 230 de sate româneşti. În fiecare sat locuit de români au murit între 10 şi 20 de oameni. În Transilvania, revoluţia din 1848 a făcut 40.000 de victime civile. Comparativ, în Revoluţia franceză din 1789 au murit 15.000 de persoane…

Asociatia Avram Iancu se adreseaza Primarului Targu Mures Dorin Florea: “Aţi negociat cu UDMR pentru a obţine Aquaserv în schimbul străzii Kosuth Lajos?”

“(…) Asociaţia noastră poartă numele eroului Avram Iancu, care a avut un destin dramatic alături de moţii săi masacraţi din îndemnurile lui Kosuth Lajos, în evenimentele din anii 1848-1849 din Transilvania. La dosarul cauzei s-au depus documente istorice relevante privind ura, ameninţările şi represaliile dispuse de Kosuth Lajos împotriva românilor ardeleni, precum şi nenumăratele documentare şi studii publicate, inclusiv scrisori deschise care v-au fost adresate. Am dori să cunoaştem dacă toate aceste fapte abominabile reţinute în documente şi memoria colectivă a românilor, săvârşite de comisarii şi tribunalele de sânge instituite de Kosuth Lajos, vă sunt indiferente.
Este important să se ştie dacă dumneavoastră şi consilierii PDL aţi negociat cu UDMR pentru a obţine Aquaserv în schimbul străzii Kosuth Lajos, zădărnicind promovarea proiectului de hotărâre aparţinând consilierului local dr. Ioan Sita. Dacă s-a întâmplat aşa este important de ştiut în ce măsură actorii români ai acestor „oportunităţi” s-au gândit că au abandonat amintirile triste ale acelor vremi de restrişte şi au readus în actualitate un personaj atât de cotroversat şi nefast pentru românii mureşeni. Noi considerăm că a fost dispreţuită amintirea şi jertfa istorică a lui Avram Iancu, precum şi a tribunilor săi, s-a aşezat anticipat uitarea peste românii vânaţi şi ucişi mişeleşte, mulţi din judeţul Mureş, crimele fiind singura legătură dintre Kosuth şi aceste meleaguri, făcând astfel valabil dictonul „Cine uită istoria, riscă să o repete”!

Pentru că aveţi datoria să apăraţi şi să respectaţi memoria lui Avram Iancu, ca toţi cetăţenii români, şi a regimentului de Călăraşi care pe merit şi-au câştigat dreptul de a purta numele străzii în dispută, Călăraşi, considerăm că aveţi datoria morală de a acţiona în consecinţă şi de a ne răspunde, pentru care nu avem nimic să oferim în schimb altceva decât stăruinţa noastră dusă până la orice sacrificiu de a ne fi respectată demnitatea naţională, istoria şi amintirea celor care s-au jertfit. Peste timp, îndrăznim să vă spunem că aţi devenit primar al municipiului Târgu-Mureş şi prin faptele eroice şi vizionare a lui Avram Iancu.
Sunt şi acestea modeste argumente ca să nu îl abandonaţi.

Cu stimă,
Societatea Culturală Patriotică „Avram Iancu”
prin reprezentant legal Berţa Ioan

Vezi si Roncea.ro: Romania, intre fumigenele WikiLeaks si tunurile UDMR. Procesul Kossuth la deznodamant: Va ceda Justitia Romana la presiunea agentilor Ungariei?

Domniei sale Marius Paşcan

Prefectul judeţului Mureş

-Instituţia prefectului  judeţului Mureş,-

Subsemnatul, Dr. Ioan SABĂU-POP, în calitate de avocat în procesul devenit notoriu sub denumirea Călăraşi vs Kossuth Lajos, care la nivelul instanţelor locale a format pe rând obiectul dos. nr. 1588/2006 Tribunalul Mureş, dos. nr. 70/2006 Tribunalul Mureş, dos. nr. 1730./102/2007 Tribunalul Mureş, dos. nr. 1577/43/2006 Tribunalul Mureş şi dos. nr.  1577.1/43/2006 Curtea de Apel Tîrgu Mureş,  dos. nr. 6572/1/2009 Înalta Curte de Casţie şi Justiţie, dos. nr. 1577.1/43/2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca reprezentant legal al reclamanţilor, vă înaintez , cu respect, următoarea:

Scrisoare

Am aflat cu stupoare că se utilizează în continuare, în mod ilegal şi abuziv, denumirea de stradă cu numele celui care a fost Kossuth Lajos, responsabil în faţa poporului român şi al istoriei de etnocidul săvârşit prin uciderea unui număr de cca. 42.000 români, locuitori dintotdeauna a Ardealului istoric, în timpul evenimentelor sângeroase ale Revoluţiei din anii 1848-1849.

Consiliul local Tîrgu Mureş, având complicitatea din trădare şi obedienţă a unor consilieri români a adoptat Hotărârea nr. 255 din data de 10 octombrie 2005, care a fost atacată în instanţă: Tribunalul Mureş.

În două rânduri, instanţa a dat dreptate reclamanţilor, dispunând anularea acelei jalnice şi controversate hotărâri, respectiv prin :

Sentinţa civilă nr. 2508 din data de 3 noiembrie 2006 pronunţată în dos. nr. 70/2006 de către Tribunalul Mureş;

Sentinţa civilă nr.  809 din data de 28 noiembrie 2008 pronunţată în dos. nr. 1577/43/2006 de către Tribunalul Mureş a Tribunalului Mureş.

În prezent procesul se află în al doilea ciclu procesual, în recurs cauza fiind strămutată la Curtea de Apel Craiova, ca urmare a formulării cererii de strămutare de către Consiliul local Tîrgu Mureş, care deşi autoritate publică nu are încredere în justiţia mureşană, sub semnătura reprezentanţilor săi legali.

Important, este în economia acestui litigiu ca în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ INSTANŢA COMPETENTĂ a dispus: SUSPENDAREA de la executare a Hotărârii Consiliului local. Încheierea sau sentinţa prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept (art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 şi art. 581 din C. proc. civilă).

Autorităţile executive locale în fruntea căreia se află primarul municipiului ignoră şi refuză să pună în aplicare suspendarea, care, repetăm este executorie de drept, ceea ce duce în derizoriu însăşi ideea de administraţie publică prima chemată să respecte hotărârea judecătorească pronunţată în materia contenciosului administrativ. Menţionăm că suspendarea s-a dispus chiar în două rânduri, astfel:

Sentinţa civilă nr. 898 din data de 4 mai 2006, pronunţată în dos. nr. 1588/2006 de către Tribunalul Mureş;

Sentinţa civilă nr. 542 din data de 19 noiembrie 2007 pronunţată în dos. nr. 1730./102/2007 de către Tribunalul Mureş.

Primăria chiar a depus întâmpinare şi a fost prezentă prin mandatar legal la instanţă, iar cele două hotărâri i-au fost comunicate atât oficial de către instanţă, cât şi depuse, în plus la registratură de către d-nul consilier local Sita Ioan, care a atenţionat asupra ducerii lor la îndeplinire. Cunoaşterea acestei hotărâri a avut loc, aşadar, prin citarea şi prezenţa ca parte în proces cât şi prin comunicarea oficială în condiţii procedurale.

Personal, am discutat această problemă pe care am adus-o la cunoştinţă d-lui primar. Desigur, desfăşurarea ulterioară a evenimentelor demonstrează câtă bună- credinţă şi credibilitate poate fi acordată celor vizaţi, pentru că, Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor, utilizează atât în corespondenţă cât şi adresa de internet: strada Kossuth Lajos nr. 26-28, în loc de strada Călăraşilor, denumirea tradiţională şi oficială a străzii în discuţie.

Pe panoul din aproprierea clădirii primăriei, unde este harta cu indicatoarele de străzi figurează acelaşi nume al aşa-zisului revoluţionar ungar, aspect semnalat în repetate rânduri atenţiei responsabililor autorităţilor locale, inclusiv prin articole de presă.

Menţionez că în anii 2007-2008, problema revenirii legale la denumirea de strada Călăraşilor, a făcut obiectul unor vii dezbateri la autorităţi publice, în comunitate şi în presa locală când domnul primar s-a apărat că nu are cunoştinţă de sentinţele de suspendare. Poate că atunci l-am fi crezut, ştiind că sunt, într-adevăr, multe treburile comunităţii pe care să le aibă în grijă, cu toate că am auzit multe şi importante voci care puneau la îndoială inocenţa şi angajamentul său pe cuvânt. Buna-credinţă se prezumă, pentru atunci!

Dar pentru acum?

Cunoscând atitudinea dvs. loială faţă de adevărul istoric, ataşamentul pentru locuitorii municipiului şi respectul faţă de lege.

Cerem respectarea legii de către autorităţile locale, care este una dintre atribuţiile prefectului, vă rog să faceţi demersurile pe care le credeţi oportune pentru respectarea Hotărârii judecătoreşti de suspendare a actului administrativ care a fost pronunţată, şi dacă este posibil să-mi fie comunicată soluţia administrativă pe care o adoptaţi.

Anexat depunem:

Listing site internet al Serviciului  Public Comunitar Local de Evidenţa Populaţiei din care rezultă utilizarea nelegală a adresei instituţiei;

Sentinţa civilă nr. 898 din data de 4 mai 2006 pronunţată în dos. nr. 1588/2006 de către Tribunalul Mureş;

Sentinţa civilă nr. 2508 din data de 3 noiembrie 2006 pronunţată în dos. nr. 70/2006 de către Tribunalul Mureş;

Sentinţa civilă nr. 542 din dat de 19 noiembrie 2007 pronunţată în dos. nr. 1730./102/2007 de către Tribunalul Mureş;

Sentinţa civilă nr. 809 din data de 28 noiembrie 2008 pronunţată în dos. nr. 1577/43/2006 de către Tribunalul Mureş.

Vă asigur de respectul meu,

Dr. Ioan SABĂU-POP

-avocat-

Cititi si SCRISOARE DESCHISA catre premierul Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei? Kossuth, un criminal de romani cinstit de “statul roman”?