DECLARAŢIE

„Noi spălăm ruşinea!” (Petőfi Sándor)

În primul rând permiteţi-ne ca în mod demn de o naţiune europeană civilizată, să ne exprimăm sincerele urări de bine poporului român cu ocazia zilei sale naţionale, 1 Decembrie.

Totuşi, nici bunăvoinţa şi solidaritatea noastră necondiţionată nu poate să dea uitării că ceea ce ei sărbătoresc ca zi de bucurie, pentru noi este o zi de doliu – acum 90 de ani România Mare s-a făurit prin dezmembrarea tragică a patriei noastre strămoşeşti maghiare. Tocmai din această cauză considerăm extrem de regretabil faptul că România liberă, concepută în focul Revoluţiei de la Timişoara (1989), şi-a ales ca zi naţională, sub semnul tradiţionalului naţionalism al statului naţional, o zi a cărei bucurie şi serbare noi, maghiarii din Transilvania, nu o putem împărtăşi cu Fraţii noştri – majoritari – români.

Maghiarimea din Ardeal a fost ruptă de patria sa împotriva voinţei sale, prin decizia injustă şi nedreaptă a marilor puteri care au câştigat Primul Război Mondial. Însă în cadrul comunităţii naţiunilor Europei unite, care doboară graniţele, corectarea şi îndreptarea deciziei de la Trianon a început deja. Tocmai de aceea privim frontierele româno-maghiare ca fiind realitatea existentă, şi construim punţile peste ele, pe cale paşnică.

Dincolo însă de frontierele stabilite în mod arbitrar, ziua de 1 Decembrie ne aduce aminte şi de deciziile luate de Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care promiteau „deplină libertate naţională”, autoguvernare şi autonomie naţiunilor din Transilvania. Noi, maghiarii nu putem serba Ziua Naţională a României nici pentru că punerea în practică a Proclamaţiei de la Alba Iulia se lasă aşteptată de nouăzeci de ani, până şi în ziua de azi – ba mai mult, diametral opus acelor decizii, în perioadele succesive ale naţionalismului şi şovinismului, precum şi al naţional-comunismului maghiarii ardeleni şi consorţii lor aparţinând altor minorităţi în loc de promisa „libertate naţională” au avut parte de cea mai cruntă asuprire posibilă. Acesta este, printre altele, motivul pentru care în decursul unui secol raportul iniţial echilibrat de 55:45% dintre majoritatea românească şi minorităţi – ca urmare a asimilării artificiale, a politicii de colonizare forţată şi a stimulării premeditate a emigrării minorităţilor –  a ajuns la 80:20%.

Acestea sunt faptele şi împrejurările din cauza cărora niciun maghiar adevărat nu sărbătoreşte şi nu ciocneşte un pahar pe 1 Decembrie.

Continuarea la

Victor Roncea – Ziarist Online