“Maicute de la Manastirea Petru Voda ii canta parintelui Justin Parvu ‘Sfinta tinerete legionara'”.
N-as fi tinut sa ma exprim a propos de acest subiect, dar mi-e din ce in ce mai greu sa vad cum discutia din spatiul public derapeaza fara vreun efort real de explicare.
Asadar, la manastirea Petru Voda s-au intonat cantece legionare in cel putin 2 ocazii, si anume in zilele in care Parintele Iustin Parvu a implinit 90, respectiv 92 de ani. Se presupune ca maicutele au facut si repetitii, prin urmare hai sa zicem ca “Sfanta tinerete legionara” s-a auzit de cel putin 20 de ori in incinta manastirii.
De ce? Ce inseamna asta?
Nu se poate raspunde la nici una din aceste intrebari fara un raspuns la intrebarea Cine este Parintele Iustin Parvu? Fara aceasta din urma intrebare, avem fapte, dar nu avem context.
Parintele Iustin Parvu nu este Biserica Ortodoxa Romana. Mai mult decat atat, BOR este oripilata la ideea ca ar putea fi confundata cu Parintele Parvu sau cu manastirea pe care o pastoreste pentru simplul fapt ca radicalii nu au ce cauta la sanul vizibil al ortodoxiei romanesti. Pentru ca este ok sa existe fosti securisti si turnatori la conducerea BOR, dar un fost legionar, nu.
Factiunile de stanga pe filon marxist din Romania pot sa rasufle usurate – exista altii mai exclusi si mai prost intelesi decat ei.
Parintele Iustin Parvu nu este nici Dan Puric, adica nu e un artist care a vazut lumina ortodoxiei si care predica darurile de superioritate spirituala care chipurile ar coplesi poporul roman incercat de soarta si uitat de lume. Cartile lui Iustin Parvu nu se vand ca painea calda in lansari simandicoase si putinele interviuri cu el nu incap pe TVR Cultural, cu atat mai putin pe PRO TV sau pe Trinitas. Asta nu pentru ca Parintele nu ar avea nimic interesant de spus si nici pentru ca ceea ce spune el nu este rezonabil, ci pentru ca nimeni nu isi asuma responsabilitatea de a transmite un mesaj condamnat din start la izolare.
Inainte de a-i aplica eticheta de legionar, o specie aduca pe cale de disparitie de comunisti si devenita ridicola prin actiunile epigonilor (v. Noua Dreapta), Parintele Iustin Parvu este un om care a infundat inchisorile comuniste dupa instaurarea regimului sovietic in Romania. Intr-o perioada istorica in care erai fie legionar, fie comunist, el a ales sa fie legionar, ca majoritatea romanilor care si-au pus la vremea respectiva problema supravietuirii morale si mentale a unei populatii in curs de colonizare sovietica. In 1945 existau cateva sute de comunisti, cateva mii de sustinatori ai partidelor istorice ( a caror voce s-a dovedit prea slaba ca sa nu fie inabusita rapid de un bocanc stalinist in gura) si cateva zeci de mii de simpatizanti legionari care veneau din toate paturile sociale ale Romaniei de la acea vreme. Dupa ’45, legionarismul nu a mai avut de-a face cu Sima sau Codreanu, ci a devenit singura celula de rezistenta romaneasca impotriva sovietizarii. Fratiile legionare active din preajma institutiilor de invatamant romanesti au dat Romaniei grupurile de partizani care au luptat impotriva aberatiei regimului lui Dej.
Parintele Iustin Parvu nu a suportat iadul inchisorilor comuniste timp de 16 ani pentru ca ar fi fost antisemit sau ucigas de ministri, simist sau codrist, ci pentru ca nu s-a dezis de un adevar pe care generatia actuala nu il mai detine in mod constient. Parintele Iustin Parvu a cantat imnuri legionare pentru ca asta era singurul mod prin care isi putea exprima identitatea – cea de roman, intr-o vreme in care aceasta identitate nationala nu putea sa o excluda pe cea de crestin. Ca preot, el a vazut in sovietizare un pericol pentru integritatea psihica si morala a populatiei din care facea parte. O idee simpla, care l-a sustinut pe el, pe Petre Tutea si pe alte zeci de mii de romani indeajuns de naivi si de curajosi incat sa incerce sa tina piept tavalugului istoriei. Asa cum 40 de ani mai tarziu, cateva mii de romani au fost indeajuns de naivi si de curajosi incat sa se lase ciuruiti pe strazile Romaniei comuniste. Erau si ei legionari? sau doar revolutionari?
Parintele Iustin Parvu are peste 90 de ani. Sansele sunt sa nu-l mai auzim mult timp vorbind despre identitate, despre spirit, despre pericolul lenei si al prostiei, despre sfarsitul istoriei, despre indobitocirea maselor si despre controlul social care amuteste din ce in ce mai eficient orice voce lucida. In curand, n-or sa se mai cante imnuri legionare unui batran naiv intr-o manastire pe care BOR abia asteapta s-o elibereze de eretici. In sfarsit, tara va fi libera de legionari. Asta si-a dorit Partidul Comunist, asta ne dorim si noi, nu?
