Diasporiada: E aici ceva care lipseste…
Mitingul numit, atat de impropriu, al diasporei pune o pecete a rusinii pe Anul proclamat al Centenarului. Trista, penibila si periculoasa operatiune aruncata pe piata (la propriu si la figurat) pare sa fi fost gandita si pregatita la fel de meticulos ca o aselenizare, dar rezultatul a fost un fiasco pe linie. Toti implicatii au iesit festeliti. Cei de la putere, prin absenteism las, pasivitate sau interventii inoportune, opozitia politica, sindicatele si ong-urile prin nepasare tembela, jandarmeria depasita de situatie in multe privinte, demonstrantii prin lipsa de revendicari clare si lideri ori macar purtatori de cuvant. Pana la urma, romanii emigranti au ajuns sa fie luati mai degraba o masa de manevra decat oamenii plecati unde-au vazut cu ochii pentru a-si afla viata mai buna pe care guvernantii de acasa nu le-au oferit-o in aproape treizeci de ani de libertate.
De ce meticulos ticluita (dar nu de catre protestatari)? Bine intentionati si atasati de patrie, emigrantii nu sunt, prin forta lucrurilor solidarizati in colectivitati stabile si nu se prea cunosc practic intre ei, deci sunt vulnerabili la infiltarea unor grupuri sau indivizi cu violenta in sange sau prestata pe bani. In miezul verii, mai toti factorii decizionali ai statului sunt in vacante, lasand in loc subalterni, interimari, loctiitori fara puterea si responsabilitatea necesare in moment critice. Intr-o zi de vineri, pantru ca actiunea sa se poata extinda inca vreo cateva zile iar daca se poate, cat mai mult. In sfarsit, fara lideri sau organizatii care sa-si asume responsabilitatea actiunii.
S-a gresit si de partea puterii, si a protestatarilor, dar, ca prin minune, dupa o noapte haotica, halucinanta si dramatica, momentul cel mai greu pare sa fi fost depasit. Dar nimic nu s-a schimbat in bine, dimpotriva. Puternicii zilei se simt mai puternici, protestatarii mai frustrati. Cu o imagine a tarii mai deteriorata, ne pregatim sa preluam presedintia pe sase luni a Uniunii Europene.
Acum, in timp ce se va trece la stabilirea responsabilitatilor si vinovatiilor, normal ar fi un dialog intre autoritatile statului si protestatari. Dar cine ii reprezinta pe acestia? Nu e cel putin straniu, daca nu chiar suspect? Miscarile de strada nu sunt niciodata spontane si nu personaje ca Malin Bot sunt in stare sa puna la cale asemenea ispravi. “E aici ceva care lipseste”, ar fi spus Bertolt Brecht.
“Razboiul” acesta nu este unul al romanilor impotriva romanilor. Cu tot respectul, dar cateva sute de mii de oameni nu pot fi puse pe talger cu aproape douazeci de milioane, chiar daca si majoritatea acestora sunt nemultumiti intr-un fel sau altul. Cei ce rostogolesc si agita pana la obsesie formula vicleana si foarte riscanta a razboiului romano-roman o fac fie pentru a pune gaz pe foc sau pentru a inculca idea unui iminent razboi civil, fie ca victime credule, inselate de marea ofensiva de manipulare prin care se lucreaza la destabilizarea Romaniei. Vor zice unii: iar scenarita, iar “agenturili straine”. Din pacate, insa, exista si scenarii, si agenturi puse in miscare impotriva statului roman. Oricat de pradata, secatuita, saracita, distrusa, ar fi, Romania tot mai are fabuloase bogatii de instrainat: gaze naturale, aur, metale pretioase, paduri, terenuri agricole, porturi la Marea Neagra, inteligenta. Toate acestea se stiu si, mai bine ca oricine, cei care ravnesc sa acapareze ce a mai ramas din tot ce avem de totdeauna. Intr-o istorie plina de incercari, cu suisuri si coborasuri, cu triumfuri si dezastre, n-am fost totusi niciodata o natiune sinucigasa.
Sursa: Curentul
Preluare: Ziaristi Online
