Cuvântul Arhiereului pentru Părintele Justin Pârvu şi Sfinţii Închisorilor:

Viaţa Părintelui Justinian:

Parintele Justinian Chira in tinerete

Prea Sfintitul Justinian Chira s-a nascut la 28 mai 1921, in satul Plopis, comuna Șișești din judetul Maramures, dintr-o familie de tarani evlaviosi, la botez, primind numele de botez de Ioan.
A urmat scoala primara in satul natal (1928-1934). Intre 1934-1941 a fost retinut acasa de parinti pentru sprijin in gospodarie, apoi a urmat doi ani cursurile Liceului Ortodox de baieti „Simion Stefan” din Cluj. Manat de dragostea de a-L sluji cat mai bine pe Dumnezeu, s-a dus la Manastirea „Sf. Ana” din Rohia, ca frate de manastire in 12 martie 1941. După un an, la 2 martie 1942 este tuns în monahism și primește numele Justinian.

La 15 august 1942, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului și Clujului îl hirotonește diacon pe seama Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia. Neținându-se cont de faptul că monahii nu aveau (și nu au și n-au avut vreodată) obligații militare, ierodiaconul Justinian este recrutat și încorporat de către ocupanții maghiari, fiind soldat în armata maghiară – compania antiaeriană de la Miskolc – în perioada 22 noiembrie 1942 – 10 martie 1943. In imprejurarile istorice dramatice dintre 1940-1944, monahii din Manastirea Rohia traiau intr-o infrigurata nadejde: eliberarea tarii si a Transilvaniei. La puțin timp după lăsarea la vatră, este hirotonit preot pe seama Mănăstirii ”Sf. Ana” din Rohia, la data de 17 aprilie 1943, de către Episcopul Nicolae Colan. După ce starețul Nifon Matei a trecut la cele veșnice, în locul lui este numit, la data de 25 iunie 1944, tânărul ieromonah Justinian Chira, care, la vârsta de 23 de ani, a preluat această funcție într-o perioadă foarte grea pentru mănăstiri.
Sarbatorirea hramului manastirii, la 15 august 1944, s-a desfasurat intr-o atmosfera sufleteasca nemaiintalnita. Episcopul Nicolae Colan, intelept si inflacarat patriot, a slujit cu mare fast, reaprinzand sperantele eliberarii in sufletele credinciosilor.
Obstea monahala era alcatuita din 7 persoane, dintre care 5 foarte tineri, Episcopul Nicolae Colan i-a incurajat, afirmand: “Suntem convinsi ca ….Se va forma aici un focar de viata duhovniceasca demna de traditia manastirilor ramanesti”. Viziunea a fost pe deplin confirmata.
Noul staret, a stiut sa reinvie viata monahala dupa regulile stabilite de intemeietorii monahismului ortodox. In cei aproape 30 de ani de staretie, Bunul Dumnezeu l-a ajutat sa realizeze lucruri minunate atat pe plan duhovnicesc, cat si pe plan edilitar-gospodaresc. El a statornicit ca temelie a vietii si trairii duhovnicesti vechile reguli vasiliene ale monahismului: munca, rugaciunea si studiul.

Staretul Iustinian Chira s-a preocupat indeaproape de formarea unor vietuitori statornici si cu dragoste de manastire, ingrijindu-se de pregatirea lor intelectuala. A formulat si cateva reguli de viata manastireasca, dintre care amintim:

1) Sa nu se primeasca frati din alte manastiri (principiul statorniciei);

2) Sa nu fie primiti cei ce veneau cu gandul de a-si face o situatie sau fugeau de raspundere in fata vietii, ori in fata muncii, intrucat asezamantul cerea “zdroaba calugareasca” (regula muncii);

3) Sa nu fie primiti sentimentalii sau deceptionatii (regula vocatiei );

4) Sa fie primiti numai oameni sanatosi, din familii cinstite, serioase si respectate in satul lor (regula credintei, a caracterului si a testarii sociale).

Toate aceste reguli impuneau o solutionare riguroasa a credinciosilor dornici de viata monahala. De aceea, dupa 1944, s-a format la Rohia o obste noua, cu tineri din satele din jurul manastirii, vrednici, statornici, legati de manastire si de poporul de aici. Studiile si le-a completat ulterior, fiind absolvent al Seminarului Teologic din Cluj Napoca si al Institutului Teologic de Grad Universitar din Sibiu În anul 1948 este ridicat la rangul de protosinghel.
Pentru meritele sale in conducerea manastirii, la propunerea Episcopului Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului și Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la rangul de arhimandrit. Tot la propunerea Episcopului Teofil Herineanu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la treapta de arhiereu, la data de 9 iunie 1973, fiind hirotonit ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, la 9 septembrie 1973, și primind supranumele de ”Maramureșeanul”.

După revoluția din 1989 s-a reînființat Episcopia Ortodoxă a Maramureșului și Sătmarului. Cine putea să fie mai potrivit pentru a ocupa scaunul de titular al acestei noi eparhii, nimeni altul decât Preasfințitul Justinian, fiul acestor meleaguri? Astfel că, la data de 22 septembrie 1990, Adunarea Națională Bisericească îl alege episcop în fruntea acestei eparhii, iar la 11 noiembrie 1990 este întronizat la biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare (vechea Catedrală), de către Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului. In aceasta calitate initiaza reorganizarea de curand reinfiintatei Episcopii a Maramuresului si Satmarului. In acest scop a cerut infiintarea postului de episcop – vicar pe seama Episcopiei Maramuresului si Satmarului, post in care l-a propus pe arhimandritul Justin Hodea, staretul Manastirii “Sfanta Ana” – Rohia, care devine astfel P.S. Justin Sigheteanu. A depus stradanii pentru infiintarea unui Seminar Teologic la Baia Mare, municipiu resedinta episcopala si pentru infiintarea Sectiei de Teologie Ortodoxa la Universitatea de Nord din Baia Mare.

Ca episcop-vicar la Cluj a desfasurat o bogata activitate misionar-pastorala, administrativ-gospodareasca si culturala.
A rectitorit Episcopia Maramuresului si Satmarului, pe care o conduce pana azi, a sfintit sute de biserici, a rostit mii de cuvantari, multe din ele fiind inregistrate si pastrate in audioteca Eparhiei. Tine un jurnal permanent cu insemnari, cugetari si evenimente din viata Bisericii care a depasit 130 volume in manuscris. A pus piatra de temelie la peste 80 de biserici noi, s-au infintat inca trei protopopiate noi – cel de Viseu, de Chioar si Oas. Numarul preotilor Eparhiei Maramuresului a crescut de la 325 la 560 – deci s-au inmultit numarul parohiilor sau au fost numiti mai multi preoti la acelasi altar. Ca arhiereu a hirotonit peste 300 de preoti atat in calitate de episcop vicar la Cluj, cat si ca eparhiot la Maramures. Fata de patru manastiri cate erau in 1992 astazi in Eparhia Maramuresului si Satmarului exista peste 30 de manastiri si schituri – cele mai multe cu realizari dintre cele mai frumoase, biserici noi, case monahale, adevarate ansambluri manastiresti.

La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop onorific, de către Preafericitul Părinte Dr. Daniel Ciobotea – Patriarhul României, în Catedrala ”Sf. Treime” din Baia Mare.

• Formare educațională (studii) :

Cursurile școlii primare le face în satul natal Plopiș, între anii 1928-1934, apoi a frecventat cursurile Liceului Ortodox de băieți ”Simion Ștefan” din Cluj, iar studiile în teologie le-a absolvit la Institutul Teologic Ortodox de Grad Universitar din Sibiu, în anul 1966, susținându-și licența în teologie cu tezaMănăstirea ”Sf. Ana” – Rohia .

• Hirotonii și hirotesii :

Din anul 1973 și până în prezent a hirotonit peste 400 de preoți și diaconi.

• Activitatea academică (titluri academice și publicații) :

I-au fost conferite 4 titluri de Doctor honoris causa, de către

– Universitatea de Vest din Oradea (23.05.2001),

– Universitatea ”1 Decembrie” din Alba Iulia (20.10.2009),

– Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” din Arad (12.03.2010),

– Universitatea de Nord din Baia Mare (27.05.2010).

• Publicații :

a. Volume de autor (catalog alfabetic)

b. Volum realizat în colaborare

La toate acestea se mai adaugă peste 20 de cuvinte înainte sau prefețe la cărți de cult,

teologice, istorice, omiletice și catehetice, precum și un număr de peste 150 de studii și articole publicate în periodice bisericești sau în presa locală.

• Distincții bisericești și civile