La Mulţi Ani, Doamnei Măriuca Vulcănescu, fiica-eroină a filosofului-martir Mircea Vulcănescu. MĂRTURII DIN LAGĂR

Arhitecţi români în temniţele comuniste – Ioana Maria Vulcănescu

La 1 iulie 1933 s-a născut la București Ioana Maria Vulcănescu, fiica lui Mircea și a Margaretei. Bunicii din partea tatălui – Mihail și Maria (născută Tonescu), originari din Oltenia − au cumpărat la un moment dat un teren în București și au construit succesiv două case pentru copii. Maria Vulcănescu era casnică, dar făcea parte din Comitetul Femeilor Ortodoxe Române, aflat sub conducerea Alexandrei (Didina) Cantacuzino, instituție care avea ca scop ajutorarea tinerelor care se aflau în situații mai grele, orfane sau foarte sărace. Bunicul era contabil la minele din Petroșani, „foarte apreciat pentru corectitudinea sa“ 1. Margareta-Ioana Vulcănescu era strănepoata Mariei Kretzulescu și a lui Alexandru Niculescu, denumit Maître de Grace de către Napoleon al III-lea. (…)

În lagăr cu fiica lui Caragiale, soţia compozitorului Mihail Jora şi mătuşa sa

„Rânduri-rânduri de barăci despărțite între ele de garduri de sârmă ghimpată. În baraca în care am intrat era semiîntuneric, m-am trezit la o coadă cu mai multe doamne mai în vârstă decât mine, de exemplu chiar în fața mea era doamna Jora, soția compozitorului Mihail Jora, iar mai încolo mătușa mea, Michaela Vulcănescu, sora tatii. Pe o estradă, la un birou, trona o siluetă negricioasă și voluminoasă care înregistra numele persoanelor ce i se înfățișau pe rând, ca mărgelele unui șirag nesfârșit. Astfel ne-am trezit vreo 25 de persoane feminine îndrumate într-una din barăcile de acolo. În încăperea centrală ne așteptau paturile de fier negru cu saltele de cânepă aspră, umplute cu paie. Dincolo de sârmă ghimpată, într-o baracă similară, se strânseseră 75 de bărbați cărora li se hărăzise aceeași soartă. Eram cu totul aproximativ 100.

Mai târziu am constatat că nu conta cine eram ci câți eram, numărul conta!

De cum s-a făcut ziuă, în încăperea de la intrare s-au instalat niște militari și au început să ne completeze niște dosare, pe rând eram chemate pentru completarea acestora. Am fost date pe mâna a două milițience puse să ne repartizeze câte un pat fiecăreia. Era nevoie și de o șefă dintre noi, fiind aleasă Fifi Petrescu, nevasta ministrului I. C. Petrescu, o gospodină remarcabilă, ordonată și harnică, cea care urma să dea raportul dimineața și seara. De a doua zi a început completarea dosarelor fiecăruia, eram chemate pe rând în fața gradaților ca să ne spunem numele, datele de naștere, iar ei adăugau din burtă și câte o vină. A venit și rândul unei frumoase doamne, cu o ținută dreaptă, impecabilă, pe care am aflat că o chema Logadi și care era de fapt Ecaterina Caragiale, fata marelui nostru dramaturg. Ea nu a vrut să răspundă la niciuna din întrebările ce i se puneau, spunând doar atât: «Sunt fata lui I.L. Caragiale care este sărbătorit în momentul de față, al cărui portret este afișat în tot orașul. Dumneavoastră faceți o mare greșeală să mă arestați pe mine, fata lui! Nu vă dau nici o altă declarație în afară de aceasta!». Curiozitatea feminină aflase ce se întâmplase în încăperea de alături, despărțită de sala cu paturi printr-un simplu perete de scânduri. Când doamna Logadi s-a întors printre noi era tot atât de dreaptă și de calmă ca mai înainte. Dar în toiul nopții ușa s-a deschis zgomotos și s-a auzit tonul poruncitor: «Logadi, strânge-ți lucrurile!». Ne-am speriat cu toate gândindu-ne ce urmări cumplite putea avea atudinea ei dârză și recalcitrantă… poate că urma să o trimită în Siberia!!! Prietenele au îmbrățișat-o cu lacrimi în ochi, văzând că e luată de lângă noi. Doamna Logadi lucra la Institutul de Microbiologie «Ion Cantacuzino» unde s-a prezentat în dimineața următoare. Era colegă chiar cu gazda noastră, doamna Nina Sturdza căreia i-a spus pe dată cu cine fusese reținută.

Astfel a aflat și mama mea, foarte curând, unde mă aflam.

A doua zi era duminică și după «număr» se deschide din nou ușa și apare în prag o doamnă nu prea înaltă, blondă, blândă și mirată, ținând în mână pălăria din care ieșeau un tub de pastă de dinți și un săpun. Doamnele din generația ei, care o cunoșteau foarte bine, i-au sărit în întâmpinare cu strigăte de uimire. Era Ecaterina Macovei, nevasta ministrului de pe vremea lui Carol al II-lea. Ea suferise un accident cumplit la una din sărbătorile de 10 mai, când întreaga estradă de lemn plină de spectatori s-a prăbușit peste ea, frângându-i oasele. Într-adevăr, se vedeau și după atâta vreme picioarele complet contorsionate. Coborâse de dimineață să-și cumpere un săpun de la drogheria de la parterul blocului său și nu apucase să reintre în casă că și fusese luată pe sus și adusă printre noi. Trebuia completat numărul de 25 de femei rămas descompletat prin plecarea doamnei Ecaterina Logadi. La un moment dat, am fost despărțită de mătușa mea, atunci când ea a fost luată și dusă la o confruntare cu fiul ei arestat sub alt nume și idenficat într-un final“ 11.

„Menținerea sa în stare de libertate ar aduce prejudicii intereselor Statului“

Ancheta relativ scurtă s-a concentrat pe relații referitoare la rudele din străinătate, funcțiile politice îndeplinite de Mircea Vulcănescu înainte de 23 august 1944 și manifestările personale față de regim. Maria a recunoscut că: „în urma confiscării averii părinților mei și fiind evacuați fără mobilă într-o locuință neîncăpătoare, în anumite ocaziuni, în cadrul familiei, mi-am manifestat nemulțumirea față de aceste măsuri“ 12. În mai același an, locotenentul de Securitate Iordan Nicolae a întocmit un referat referitor la situația arestatei. Reținând manifestările ostile regimului de după arestarea părintelui și confiscarea averii, precum și relațiile cu rudele din străinătate, considera că „menținerea sa în stare de libertate ar aduce prejudicii intereselor Statului“ 13, propunând internarea administrativă în U.M. pentru 24 de luni, măsură oficializată o lună mai târziu 14.

În coloniile de muncă forţată (…)

Extras din “Arhitectii români şi detenţia politică 1944-1964: între destin concentraţionar şi vocaţie profesională”, INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI – Academia Română (2013)

Integral, Documente, Fotografii şi Video la MĂRTURISITORII

Sursa: Ziaristi Online

Citiţi şi: Maica Neînseratei Lumini. La adormirea Maicii Domnului – de Elena Solunca Moise