„Democraţia este în pericol !” ţipă ca din gură de şarpe pesediştii din mai multe judeţe, din Ilfov, Bihor, Maramureş, din Olt – un simplu citat din marele „filosof” al democraţiei perfecte, Liviu Dragnea. Cel mai tare ţipă „social-democrata” multilateral dezvoltată, preşedinta de Ilfov Gabriela Vrânceanu Firea, alintată de presă şi cu porecla „The Black Widow” (văduva neagră). Au dreptate ! Democraţia pe stil neocomunist, o sinistră formă fără fond, e în mare pericol. Democraţia monstruoasei dinastii Iliescu-Văcăroiu-Năstase-Ponta, care a avut şi replicile Contantinescu (slabă – „soft”) şi Băsescu (catastrofală – „hard”), ne-a adus la sapă de lemn. Au vândut tot, au furat tot, s-au îmbogăţit nemăsurat, în vreme ce România s-a prăbuşit în propria istorie cu vreo 200 de ani, într-o nouă epocă fanariotă. Într-adevăr, România e în pericol de atâta democraţie făcută de hoţi numai pentru hoţi.
Prin condamnarea lui Liviu Dragnea sunt condamnaţi toţi cei care au făcut referendumul de demitere a lui Băsescu, cu Antonescu şi Ponta în frunte, spune chiar şeful actual al haitei guvernamentale pesediste. Aşa este ! Dar, deşi au votat 7,4 milioane de români împotriva lui Băsescu, „democratul” Băsescu a rămas preşedinte şi l-a numit încă o dată prim-ministru pe acelaşi Victor Viorel, cu care a şi semnat la miezul nopţii, în prezenţa lui Crin Antonescu, un pact de coabitare. Dacă sunt atât de democraţi, de ce nu şi-au prezentat ei demisia în semn de protest pentru abuzul puterilor protectoare (Germania, SUA) ? De ce au continuat să coabiteze „democratic” cu demisul poporului, suspendatul (de două ori) Traian Băsescu ? Răspunsul e clar ca lumina zilei : pentru că sunt din acelaşi aluat mafioto-securistico-interlop. Pentru că locuiesc dintotdeauna în acelaşi borcan, borcan în care nu locuiesc în chip evident şi cei 7,4 milioane de votanţi.
De ce nu au înjumătăţit posturile de miniştri aşa cum au promis cu toţii încă din campania electorală din 2004 ? De ce au adus în Parlament 600 de dubioşi, cu tot alaiul imens de slugi plătite scump şi inutil, deşi un vot popular hotărâse altfel ? Ce s-a ales de regionalizarea gândită de „competentul” Liviu Dragnea ? Unde este noua Constituţie promisă de ciumetele constituţionalist Crin Antonescu, şeful comisiei ? Şi multe, multe alte întrebări, una mai democratică decât alta.
Cine sunt azi garanţii băştinaşi ai democraţiei în România ? Pe cei străini îi cunoaşte toată lumea : SUA, UE, FMI, Germania, Austria, Ungaria etc. După ce a votat o ficţiune USL, bazată doar pe „Jos Băsescu !”, poporul s-a trezit la guvernare tot cu PSD-ul cel multdetestat. Patru ar fi pilonii importanţi ai puterii de azi, unul mai impostor decât altul. Să-i luam pe rând, în ordinea inversă a importanţei lor. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele unui partid-fantomă, încropit după alegeri, este preşedinte al Senatului, ales cu voturile PSD, şi „sclavul” preferat al prim-ministrului Victor Ponta. Tăriceanu a condus el însuşi un guvern de paie, minoritar, la mâna baronilor din PSD (Viorel Hrebenciuc, Ilie Sârbu, Miron Mitrea, Marian Oprişan, Radu Mazăre…), care-i asigurau majoritatea în Parlament. El e cel care l-a împins la toate excesele pe Traian Băsescu, fostul lui aliat în alegerile din 2004. Ce a urmat după guvernul impostor al lui Tăriceanu e binecunoscut. Au fost dezastrele succesive Băsescu-Boc, cu tăierea veniturilor (salarii, pensii, alocatii, sporuri…). Tăriceanu îşi are partea lui de contribuţie la dezastrul produs, după guvernarea sa, de Băsescu. Acum, acelaşi Tăriceanu ţine de şase pentru guvernul Ponta şi îşi permite chiar luxul de a decide pentru cultura română trimiţându-l la şefia ICR pe naşul său de (la prima sau a cincea ?) căsătorie.
Al doilea pilon „democratic” al guvenului de la Bucureşti este aşa-numitul general-izmană (de intendenţă) Gabriel Oprea. Cu o avere colosala, cercetată acum de Parchetul Înaltei Curţi, actualul ministru de Interne s-a făcut celebru prin reţeaua de doctorate. Cine din sistemul de apărare şi de securitate nu a obţinut un doctorat la marele profesor Gabriel Oprea ? Deşi vorbeşte cu mare greutate – toţi muşchii feţei sunt puşi la treabă –, fostul maior Gabriel Oprea a pus pe picioare o foarte întinsă şi enigmatică reţea de putere. În folosul cui ? Pentru NATO ? Pentru UE ? Pentru România ?
Al treilea pilon „democratic” al puterii este „partidul” lui Dan Voiculescu, Antena 3 şi celelalte Antene. Mai mult de jumătate din emisiunile lui Mihai Gâdea, ca şi ale celorlalţi realizatori de la Antena 3, îl au ca subiect pe Traian Băsescu (condimentate cu Elena Udrea, cu PDL, cu binoame şi trinoame). Metoda e simplă, simplistă chiar, dar foarte eficace. Singura justificare a prezenţei lui Victor Ponta în fruntea guvernului României este dezastruoasa prestaţie ca preşedinte a lui Traian Băsescu. Mihai Gâdea şi colegii săi o reamintesc seară de seară numerosului lor public. Victor Ponta poate deci să guverneze liniştit. Poporul manipulat grosolan de Antena 3, România TV şi, mai nou, şi de B1 se luptă în continuare cu Traian Băsescu. La fel cum acelaşi popor se lupta în anii lui Băsescu cu comunismul, care dispăruse de vreo 20 de ani. La fel de perfidă e şi atitudinea postului Antena 3 faţă de actualul preşedinte Iohannis – una complezentă, respectuoasă, un non-combat „responsabil”, adică „totul pentru Victor Ponta” !
Al patrulea pilon şi cel mai important e, bineînţeles, PSD-ul, cu Victor Ponta şi Liviu Dragnea la pupitru. Condamnarea lui Liviu Dragnea doar în primă instanţă şi doar cu suspendare, oricât de controversată ar fi, şi e controversată, e un fapt care va produce efecte majore pentru PSD şi pentru actualul guvern. Democratic, bineînţeles, numai democratic. Se vor adăuga în zilele următoare noile peripeţii ale fostului ministru al Marilor Proiecte, Dan Şova. Destinele lui Dragnea şi Şova sunt însă strâns împletite cu cel al lui Victor Ponta. Câte săptămâni mai are deci Victor Ponta la Palatul Victoria ?

Sursa: Compania via Ziaristi Online